România este o țară deosebit de frumoasă. Pierdute în pădurile sale și în inima munților descoperim lacuri de o frumusețe extraordinară. De la numeroasele lacuri glaciare de pe cele mai înalte piscuri montane, până la baraje și lacuri naturale pur si simplu de o frumusețe de basm, scrie epochtimes-romania.com.
De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Sfânta Ana
Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România, situat la o altitudine de 946 metri în masivul Ciomatu Mare, aproape de Tușnad. Lacul Sfânta Ana a luat naștere pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu din masivul vulcanic Puciosu.
Lacul Sfânta Ana și-a căpătat numele datorită legendelor locale. Prima legendă face referire la o tânără, Ana, care, obligată de părinți să se mărite din interes, a fugit în seara nunții și s-a aruncat în acest lac, dispărând cu totul.
A doua face referire la rivalitatea dintre doi frați: cel care locuia în cetatea de pe acest loc a vrut să îi demonstreze celuilalt că are o caleașcă mai impozantă și ca să ajungă la el a înhămat mai multe fecioare din popor la caleașcă.
Acestea nu au putut să se urnească din loc din cauza greutății, motiv pentru care bărbatul a început să le biciuiască cu furie. Una dintre fete, Ana, s-a rugat și l-a blestemat, iar ruga ei s-a împlinit. Imediat s-a pornit o furtună puternică, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea și fratele tiran s-au scufundat în flăcări. În locul cetății, lacrimile fetelor au format un lac albastru și liniștit.
De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Roșu
Lacul Roșu se află în județul Harghita, este un baraj natural aflat la o altitudine de 980 m, într-o mică depresiune montană. Numele de Lacul Roșu provine de la culoarea întunecată pe care o capătă acesta, însă legenda îi mai spune și Lacul Ucigaș.
De fapt există mai multe legende care înconjoară acest lac, însă cea mai cunoscută dintre ele atestă numele primit de acesta ca Lacul Ucigaș. Legenda spune că în apropiere locuia o fată deosebit de frumoasă, Estela. Ca în toate poveștile de mult apuse, aceasta se îndrăgostește de un tânăr fecior, însă cei doi nu se pot căsători, deoarece el este trimis la armată și nu se mai întoarce.
În așteptarea lui, Estela urcă seara la izvorul din munte pentru apă. Acolo este văzută de un tâlhar, care o îndrăgește imediat, o răpește și o ascunde în munți. Fata refuză să-i fie nevastă și imploră munții să o apere, iar aceștia îi răspund printr-o furtună violentă, cu tunete și ploi. Furtuna a măturat totul în cale, a sfărâmat stânca și fata și tâlharul au rămas îngropați pe fundul lacului format.
O altă legenda spune că pe locul în care se află lacul se afla înainte o pajiște frumoasă, unde se instalase o stână. La venirea furtunii, ciobanii și animalele au fost surprinse acolo și nu au mai avut scăpare.
O altă legenda spune că terenul surpat de furtună ar fi acoperit un sat întreg, iar numele de Lacul Roșu provine de la peisajul înspăimântător și însângerat creat de apa rămasă după ploaie și care a acoperit rămășițele așezării.
Mai mult aici
