Cinstirea Lanțului Sfântului Apostol Petru
În ziua de 16 ianuarie este cinstit de către Biserică lanţul Sfântului Apostol Petru şi este pomenită minunea eliberării sale din temniţă.
Pe 16 ianuarie se face pomenirea lanţului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru din porunca tetrarhului Irod, după cum scrie în cartea Faptele Apostolilor 12, 1-12. Lanţul cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru a primit de la sfinţitul său trup putere tămăduitoare, pentru cei ce se apropiau de el cu credinţă.
Pescar din localitatea Betsaida, Sfântul Apostol Petru (Simon) este fratele Sfântului Apostol Andrei. Mântuitorul Hristos l-a chemat la apostolie mai întâi pe Sfântul Apostol Andrei, iar mai apoi a venit şi fratele acestuia, Simon (Petru): "Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan (Botezătorul) şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: Am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos)" (Ioan 1, 40-41).
Sfântul Apostol Petru a fost închis de regele Irod (Agripa), în timpul sărbătorii Azimelor (Paştele mozaic), în anul 42. Eliberarea sa este descrisă în cartea "Faptele Apostolilor", cuprinsă în Sfânta Scriptură: "Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumina. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini". (Fap. Ap. 12-7)
Lanţurile cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru şi care au ros trupul său au luat putere tămăduitoare, iar cel ce se atingea de aceste lanţuri se vindeca de boli şi se sfinţea. Pentru puterea lor vindecătoare au fost păstrate de credincioşii din Ierusalim, trecând de la unii la alţii, până când patriarhul Iuvenalie le-a dăruit împărătesei Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Mic (408-450).
DUMINICA celor 10 leproși - Semnificație
Sfânta Evanghelie din Duminica a XXIX-a după Rusalii, numită și Evanghelia sau Duminica celor zece leproși are multe învățături duhovnicești pentru modul în care ne comportăm față de Dumnezeu.
Cei zece leproși erau nevoiti sa traiasca intr-un loc izolat, fiind exclusi din comunitate deoarece se credea ca lepra este o boala contagioasa. Daca din intamplare cineva se apropia de leprosi, cei bolnavi aveau datoria sa strige: "necurat, necurat", ca cel sanatos sa se indeparteze de ei. Insa, in momentul in care Hristos se apropie de ei, acestia au strigat altfel: "Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!", potrivit crestinortodox.ro.
Fiul lui Dumnezeu nu le ofera vindecarea pe loc, ii trimite la preoti. Nu-i vindeca pe loc pentru ca doreste sa respecte o porunca a Legii Vechi, care prevedea ca preotul este in masura sa declare daca cineva este bolnav sau vindecat de lepra. Pe de alta parte dorea sa le verifice credinta, caci nu le spune acestora ca s-au vindecat sau ca se vor vindeca. Dar cel mai important argument pentru care Hristos nu-i vindeca imediat, este acela de a le descoperi preotilor care nu-L iubeau (caci acestia vor cere sa fie rastignit) ca El este Fiul lui Dumnezeu. Ca El are putere sa vindece orice boala.
Faptul că bolnavii nun au intrebat nimic arată încrederea în cuvântul lui Iisus Hristos. Astfel, ei se vindecă în timp ce se îndreaptă către preoți. Din cei zece, numai unul se intoarce la Hristos pentru a-i multumi.
Învățătura trasă este că dacă cei bolnavi de lepra aveau constiinta bolii si cereau ca ceilalti sa nu se apropie de ei, astazi, multi dintre noi nu-si mai vad pacatele si ii cheama si pe ceilalti sa devina partasi la ele.
