Ei au o zi specială de cinstire, însă sunt pomeniţi neîncetat în slujbe. Încheierea slujbelor se face cu invocarea Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana: "… cu ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor".
Sfinţii Părinţi au rânduit ca imediat după o sărbătoare, să facem pomenirea celor prin care evenimentul petrecut a fost posibil. De exemplu, după Botezul Domnului (Bobotează) din 6 ianuarie, îl cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul, după Naşterea Sfântului Proroc Ioan de pe 25 iunie, îi sărbătorim pe Zaharia şi Elisabeta, părinţii lui. Acelaşi lucru se întâmplă şi după Naşterea Domnului, pe 26 decembrie o prăznuim pe Fecioara Maria.
Sfinţii Ioachim şi Ana n-au putut să aibă un copil cu nici un chip. În vremea lor, părinţii care nu aveau copii, erau consideraţi blestemaţi de Dumnezeu. Potrivit Tradiţiei, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. De ce această atitudine? Pentru că poporul ales aştepta venirea lui Mesia în lume. Iar orice familie care nu avea încă copii, întârzia apariţia Izbăvitorului.
Deşi erau ocărâţi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă. S-au rugat în continuare cu lacrimi şi au nădăjduit în bunătatea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi le-a dăruit-o pe Fecioara Maria.
