Pe data de 11 martie, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Sofronie. Acesta a alcătuit Rânduiala Sfințirii Apei celei Mari, rânduială care, iată, se ține până și-n ziua de azi.
Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 11 martie.
Sfântul Sofronie s-a născut în Damasc, Siria, și a învățat la școlile renumite din vremea sa.
A intrat în monahism în mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște, din apropierea Ierusalimului. L-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moshu, autorul “Limonarului” (Livada duhovnicească), o lucrare ascetică populară în spiritualitatea ortodoxă.
“Limonariul” relatează fapte, diferite istorii, sfaturi duhovnicești, culese din călătoriile și pelerinaje numeroase pe care Ioan Moshu le-a făcut, singur sau împreună cu Sfântul Sofronie, pe la diferite mănăstiri.
Sfântul Sofronie a călătorit cu dascălul său în Răsărit și în Apus (ajungând până la Roma), iar în urma trecerii la cele veșnice a pustnicului Ioan s-a întors la Ierusalim.
După moartea patriarhului Ierusalimului, Zaharia, a urmat în scaunul patriarhal Sfântul Sofronie. S-a făcut cunoscut ca un mare apărător al dreptei credințe, în acea vreme Biserica fiind tulburată de erezia monoteliților, susținută atât de patriarhul Constantinopolului cât și de papa Honorius.
Monoteliții considerau că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singura voință, cea divină. După dezbateri aprinse, al șaselea Sinod Ecumenic (681) a reușit să stingă controversa monotelită, condamnând monotelismul împreună cu toți susținătorii lui.
Înainte ca cetatea Ierusalimului să fie invadată de arabi, Sfântul Sofronie a încheiat cu califul Omar un pact prin care erau recunoscute libertățile civile și religioase ale creștinilor și evreilor în schimbul plătirii unui tribut.
Așezământul de pace făcut cu patriarhul Sofronie nu a fost însă respectat, iar creștinii din Ierusalim sufereau multe nedreptăți.
