Sărbătoare mare, sâmbătă, pentru creștin-ortodocși. Tot ce trebuie să știi despre Moșii de Iarnă

Din această sâmbătă și până la Săptămâna Patimilor (25 aprilie-30 aprilie), Biserica Ortodoxă rânduiește, timp de șapte sâmbete (începând cu data de 19 martie), pomeniri pentru cele mai dragi ființe din viața noastră: rude și prieteni, trecute de ultimul hotar al vieții pământești.

Biserica Ortodoxă rânduiește aceste momente de reculegere, deoarece nu vede în moarte sfârșitul existenței omului. Sâmbetele dedicate morților sunt zile de reculegere în care nu e bine să te distrezi,să petreci fără măsură.

Potrivit credinței populare, sufletele adormite vin în ziua praznicului să se hrănească cu aburii și cu mireasma  bucatelor preparate în casa gospodarilor care rânduiesc parastasul, scrie click.ro. 

Ce fel de ofrande pregătim pentru Moșii cei Mari-Moșii de iarnă

La praznicul Moșilor de Iarnă, pe 5 martie, în sâmbăta ce precede  Duminica Lăsatului sec de carne ( din 6 martie)  se împart anumite  alimente : plăcinte și produse lactate. În funcție de obiceiurile locale, pe lângă aceste alimente tradiționale, pentru cei trecuți la viața veșnică se mai împart și vase umplute cu mâncare gătită, cu apă sau băuturi fără alcool, preparate în casa gospodarilor care împlinesc ritualul parastasului.  

După data 5 martie urmează săptămâna albă sau a brânzei-: 7-13  martie, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare. În acest interval, credincioșii au dezlegare să consume mai ales produse lactate : lapte, brânză, bucate de culoare albă, dar și pește și ouă. Odată cu Moșii de Iarnă începe etapa celor șapte sâmbete de comemorare a celor plecați la Domnul, etapă care se încheie în Sâmbăta lui Lazăr ( 21 aprilie) prăznuită înainte de Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor lui Iisus).

La Moșii de iarnă sunt pomeniți și strămoșii noștri îndepărtați

La sărbătoarea Moșilor de iarnă facem pomenirea moșilor și  strămoșilor cei mai îndepărtați din neamul nostru. De la ei s-au moștenit multe tradiții și obiceiuri religioase,  din generație în generație. Începând cu această sâmbătă a Moșilor de iarnă (5 martie) și până la Sâmbăta lui Lazăr (23 aprilie), persoanele dragi,  comemorate în acest interval, revin în viața noastră cu neuitatele amintiri,  cuibărite în  sufletele noastre. La aceste comemorări ne întoarcem în timp și retrăim momentele plăcute alături de rudele și de prietenii noștri mutați la viața de Dincolo.
Ofrandele aduse la biserică în ziua Moșii de iarnă  

Potrivit tradiției ortodoxe, timp de șapte sâmbete, creștinii ortodocși fac parastase începând cu sâmbăta Moșilor de iarnă ( 5 martie) cu mâncare de dulce,  și până la  sâmbăta lui Lazăr ( 23 aprilie ),  cu mâncare de post. Prin tradiție, la aceste pomeniri participă mai mult femeile.

În tradiția ortodoxă, în ziua ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfințite, coliva, prescurea și o sticlă de vin. De asemenea, se sfințesc vase cu mâncare și pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiți le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât și vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir și pe stradă, în ziua parastasului. Totdeauna, slujbele  de pomenire, individuale sau colective, reprezintă momentele de intensă comuniune cu rudele plecate la viața veșnică.

Coliva, care  se prepară din grâu, amestecat cu zahăr, cu miere și cu arome, simbolizează trupul celui adormit. Legănarea vasului cu colivă pe brațe în timpul cântării ,,Veșnică pomenire” reprezintă comuniunea sufletească cu cel adormit, pentru care noi ne rugăm. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este simbolul învierii morților, spun Mântuitorul și Sfântul Apostol Pavel. Așa cum grâul se seamănă și rodește, la fel și trupul omului îngropat va învia “întru nestricăciune”. Totodată, tâlcuitorii cultului liturgic ortodox spun că dulciurile și ingredientele care se adaugă în grâu, când se prepară coliva, simbolizează virtuțile celui adormit și ale sfinților pe care noi îi invocăm în rugăciune.

Pâinea, colacul sau prescurea, aduse la slujba de parastas, sunt făcute, de asemenea, din grâu ca și coliva. De aceea, aceste ofrande păstrează, în general, aceleași simboluri. În unele zone ale țării, colacul și prescurea poartă numele de”parastas”. În Oltenia, de exemplu, acești colaci ce au mărimi diferite și se împletesc după o anumită tehnică, reprezintă simbolul pomenirii și nu lipsește de la această slujbă de comemorare.

Cu vinul, care stă alături de colivă și de colac la parastas, se  stropesc, în formă de cruce, coliva, mormântul sau locul unde se săvârșește parastasul. Tradiția spune că acest obicei este preluat din vechile ritualuri romane, legate de cultul morților, ritualuri numite „libațiuni”, adică spălări sau stropiri. Însă, în practica noastră creștină, vinul este simbolul miresmelor cu care a fost uns trupul lui Hristos după moarte.

Totodată, vinul și pâinea sunt elementele specifice Tainei Sfintei Împărtășanii. De aceea, stropirea pământului și a trupului celui adormit cu aceste simboluri ale vieții veșnice reprezintă împărtășirea celor plecați la viața de Dincolo cu Trupul și cu Sângele lui Hristos. De asemenea,  lumânările care se pun în prescuri sau în colivă simbolizează jertfa pentru cel adormit.