Eftimie s-a născut în orașul Melitina, în mitropolia Armeniei. La fel că și în cazul sfântului Ioan Botezătorul, Eftimie se naște din pântece sterp și neroditor. Pavel și Dionisia, parinții lui Eftimie erau oameni cucernici. Aceștia ii pun numele de Eftimie, care în greacă înseamnă voie bună. Eftimie își primește numele în conformitate cu făgăduință din Ceruri, deoarece pe când părinții săi se rugau bunului Dumnezeu să aibă fii, Dumnezeu trimite un înger să le spună să se bucure și să fie cu voie bună.
După moartea tatălui, Eftimie este dus de mama sa la Evtroiu, episcopul Melitinei, care îl va randui în ceata clericilor. Dovedind o afinitate pentru învățăturile sfinte și datorită faptelor bune pe care le făcuse pentru cei nevoiași, a fost hirotonisit drept preot, urmând să aibă grijă de sfintele mănăstiri și a schiturilor. Pe când împlinise 29 de ani, se duce la Ierusalim și se sălășluiește într-o peşteră de munte alături de cuviosul Teoctist. Aici Eftimie izbăvește foarte mulți credincioși care erau suferinzi de boli grele.
Conform multor credincioși ai vremii, acesta a hrănit cu câteva pâini mici patru sute de oameni care au venit în pelerinaj la mănăstirea acestuia. De asemenea, foarte multe femei care erau sterpe și nu puteau naște mergeau la el, iar datorită rugăciunilor sale și cu puterea lui Dumnezeu, femeile reușeau să aibă copii.
Ajunge la nouăzeci și șapte de ani iar Domnul îl cheamă la el, să se bucure de viață veșnică după toate bunele pe care acesta le-a făcut. În scrierile bisericești acesta este descris că fiind cuvios la chip, având o fire fără răutate, alb la față și vioi la trup și avea o barbă lungă până la brâu.
Sursa: calendarulortodox.ro
