Sărbătoare 4 decembrie - Zi importantă pentru credincioși

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin

Greco-catolice
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catolice
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.; Fer. Adolf Kolping


Sfânta Mare Muceniță Varvara este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 decembrie.

A fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, și a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.

Fiind foarte frumoasă, tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. În palatul său, Sfânta Varvara a cunoscut singură pe adevăratul Dumnezeu și a început să-i disprețuiască pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omenești.

Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, a predat-o autorităților romane, ce dezlănțuiseră prigoana împotriva creștinilor.

După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocura mulțimii prin cetate, găsindu-și sfârșitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Muceniță Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o și își vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe și cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică și moartea neașteptată să nu-i răpească.

După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.

Astăzi este pomenit și Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.

Sfântul Ioan Damaschin, ultimul părinte bisericesc, s-a născut la Damasc, la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului VII, într-o familie nobilă și bogată, care conducea administrația fiscală a Siriei.

După capitularea Damascului în fața arabilor, la 4 septembrie 635, familia Sfântului Ioan a rămas în sfera conducătoare a statului care acum era ocupată de către califii arabi.

Sfântul Ioan a avut așadar parte de o educație aleasă pe care a primit-o alături de fratele său adoptiv, Cosma.

În urma morții tatălui său, Sfântul Ioan a ocupat mai departe dregătoria rezervată familiei sale. După declanșarea prigoanei împotriva creștinilor, care nu mai puteau să ocupe funcții înalte în stat, Sfântul Ioan a ales să-și păstreze credința sacrificând rangul și situația socială pentru Mântuitorul Hristos.

Și-a împărțit averea la săraci și la biserici, a dat libertate robilor săi și s-a retras împreună cu fratele său la Mănăstirea Sfântului Sava.

Patriarhul Ioan V al Ierusalimului (706-735 sau 745), pentru a-l avea mai aproape, l-a hirotonit preot și l-a însărcinat să predice în Biserica Învierii din Ierusalim.

S-a făcut cunoscut prin marea sa înțelepciune, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), susținut de Leon Isaurul (717-740).

"El este crainicul adevărului, apărătorul neînduplecat al tradiției, strigând continuu: 'Să nu depășim hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri, ci să ținem predaniile așa cum le-am primit'". (Dogmatica - Introducere; Sf. Ioan Damaschin, Traducere de pr. D. Fecioru, 1993)

Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaștilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut și ca dogmatist și imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat și de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieții ascetice.

Sfântul Ioan Damaschin a trecut la cele veșnice la Mănăstirea Sfântul Sava, în anul 749.