Sfântul Ștefan, primul care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, devenind primul martir al Bisericii, este sărbătorit de creștini în a treia zi de Crăciun. Peste 500.000 de români își serbează astăzi onomastica.
Sfântul Ștefan este considerat primul care a vestit și a mărturisit credința în Iisus Hristos, iar pentru aceasta a fost ucis cu pietre.
De origine iudeu, Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de către Sfinții Apostoli din Ierusalim. Sfântul Ștefan a ajutat la împărțirea zilnică a bunurilor, în special a hranei. El s-a bucurat de întâietate în rândul diaconilor, fiind socotit arhidiacon. Numele său este însă de origine greacă, însemnând "coroană".
Sfântul Ștefan era un bun cunoscător al Vechiului Testament, precum și al învățăturilor lui Iisus Hristos. El a fost judecat de Sinedriu pentru blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu.
Sfântul Ștefan a fost scos afară din cetate și omorât cu pietre, devenind astfel primul martir creștin. În timp ce era ucis, el a cerut iertare pentru cei care îl omorau. Potrivit tradiției, trupul său a fost înmormântat într-o peșteră de Gamaliel.
Potrivit tradiției, persoanele cu probleme de sănătate trebuie să aducă în casă, în ziua Sfântului Ștefan, o icoană a acestuia. De altfel, se consideră că icoana Sfântului Ștefan este bine să fie dăruită pentru sporul casei și pentru sănătate, iar persoanele care sunt certate să se împace.
Nu există obiceiuri speciale pentru ziua Sfântului Ștefan, dar țăranii - ca și orășenii - o țin. Sunt mulți cei care poartă numele Sfântului și de aceea îl respectă ca pe un sfânt patron.
"Mai de preț este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor“, spune Ecclesiastul. Pe vremuri numele era ales cu mare grijă. Nou-născutul primea un nume de sfânt (care îi devenea sfânt patron) sau unul cu rolul de a speria duhurile necurate, precum Urs, Lup, Grozavu, Stoian. Onomasticile în sat se topeau întru câtva în sărbătoarea Sfântului. De pildă, în ziua de Sângiorz, între multe altele, erau sărbătoriți și oamenii care purtau numele de Gheorghe. Orașul, sărac în sărbători, dar atent cu individul, dă mare importanță onomasticilor, deși în viața de zi cu zi numele de sfinți sunt abandonate în favoarea unor diminutive. Cine mai are curajul să se numească azi Gheorghe, chiar dacă așa „este scris“ în acte? Spui Geo, spui Gigi, spui George. Gheorghe ești numai de ziua ta, ba nici atunci.
Sfântul sărbătorit în a treia zi de Crăciun a fost primul care a vestit și mărturisit credința în Hristos. Pentru credința lui a fost ucis cu pietre. În timp ce pietrele îl loveau, Ștefan se ruga pentru cei care le aruncau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” Sacrificiul lui a dat roade imediat. Un tânăr care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre a fost tulburat de moartea mucenicului. După întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, tânărul, pe nume Saul, l-a urmat și a devenit Apostolul Pavel", scrie Irina Nicolau în "Ghidul sărbătorilor românești".
