Sărbătoare 23 octombrie - Un mare sfânt este pomenit în calendarul ortodox

Sfântul Apostol Iacob este pomenit în calendarul creștin ortodox la 23 octombrie.

Sfântul Iacob a fost fiul Sfântului și Dreptului Iosif, care a primit-o în grijă de la preoții Templului din Ierusalim pe Fecioara Maria, Maica Domnului.

Sfântul Iacob este numit fratele Domnului, pentru caâă a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Însă este potrivit să-l numim văr al lui Hristos și nu frate, scrie creștinortodox.ro.

Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru fii cu femeia lui cea dintâi, Salomeea, fiica lui Agheu, fratele preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acești fii erau: Iacob, Simion, Iuda și Iosi.

Încă din tinerețe, Sfântul Iacob trăia o viață aspră, nu mânca nimic altceva decât pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. Era îmbrăcat întotdeauna cu o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea lor ca a cămilelor.

Sfântul Apostol Iacob a făcut parte din comunitatea creștină primară de la Ierusalim, fiind cel căruia i s-a arătat Iisus înviat, separat de ceilalți apostoli "După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor" (I Cor 15; 7).

"Acestui întâi arhiereu și păstor i s-a încredințat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit mai întâi și a scris Liturghia, fiind povățuit de Sfântul Duh, Liturghie pe care, mai târziu Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru neputința omenească au scurtat-o". 

Pentru curățenia vieții sale, Sfântul Iacob avea mare cinste de la toți, nu numai de la credincioși, ci și de la necredincioși, pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfânta Sfintelor numai o dată într-un an când săvârșeau slujbe, pe Sfântul Iacob nu-l opreau să intre acolo și să se roage. Drept aceea, el intra în Sfânta Sfintelor nu numai ziua, ci și noaptea și, căzând cu fața la pământ, aducea rugăciuni cu plângere lui Dumnezeu, pentru toată lumea.

"Văzând fariseii și cărturarii că tot poporul ascultă învățătura lui Iacov și că mulți se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria împotriva sfântului și gândeau rău despre dânsul, vrând ca să-l ucidă. Deci, s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos și dacă n-ar vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă". 

În ziua de Paști, Sfântul Iacov a fost rugat de cărturari și farisei să vorbească mulțimilor strânse la Ierusalim, iar pentru aceasta a fost urcat pe aripa templului și întrebat de Iisus Cel răstignit.

"Ce mă întrebați pentru Fiul Omului, Care de voie a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat și a treia zi S-a sculat din mormânt? Iată, El acum șade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte și iarăși va veni pe norii cerului, ca să judece viii și morții". 

Auzind, popoarele s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacov, care a spus-o pentru Iisus Hristos și au strigat într-un glas: "Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului lui David!". 

Sfântul Iacov a fost aruncat atunci de pe aripa templului. "Oh! Oh! dreptul s-a înșelat!", spuneau ucigașii.

A fost un omor exemplar, în fața mulțimilor, ca acestea să se teamă și să nu creadă cuvintele lui.

Încă viu, ridicându-se în genunchi, Sfântul Iacov se ruga "Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac". 

Iar ei aruncau cu pietre asupra lui, rănindu-l mai mult. Un om, alergând cu un lemn, s-a repezit la el și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a zdrobit. În aceste chinuri și-a dat duhul său.

Credincioșii l-au plâns mult, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci de ani, iar la șaizeci și șase de ani ai vieții sale a pătimit pentru Hristos Domnul.

sursă: Agerpres