Sărbătoare importantă în data de 17 ianuarie în calendarul ortodox din țara noastră.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Eusebiu; Sf. Mc. In, Pin și Rim
Greco-catolice
Sf. cuv. Eftimie cel Mare
Romano-catolice
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.
Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 ianuarie.
Cuviosul Eftimie cel Mare s-a născut în vremea împăratului Grațian (375-383), în Melitene (Armenia Mică). Părinții Sfântului Eftimie, Pavel și Dionisia, erau creștini, iubitori de Dumnezeu, de neam mare și bogați.
Sfântul Eftimie a fost singurul copil pe care l-au avut după multă vreme și după multă rugăciune.
"Deși, fericita Dionisia a trăit destui ani împreună cu bărbatul ei, dar fiind stearpă, nu năștea. Pentru aceea, în mare mâhnire petrecând amândoi, multă vreme s-au nevoit, rugându-se lui Dumnezeu să li se dăruiască fiu". (Viețile Sfinților)
A avut parte de o educație creștină desăvârșită și, trecând prin toate treptele bisericești, a fost hirotonit preot al biserici din Melitene. După aceea, a fost numit exarh al mănăstirilor din jurul cetății. A fost însărcinat cu această ascultare pentru că din copilărie era iubitor al vieții monahale.
Pentru că dorea o viață de liniște a plecat însă în cele din urmă la Locurile Sfinte. Din Ierusalim a mers apoi la purtătorii de Dumnezeu părinți, care viețuiau în pustie, așezându-se în cele din urmă într-o chilie din apropierea lavrei Sfântului Hariton din Faran, la câțiva kilometri de Ierusalim. Acolo a trăit cinci ani.
După această perioadă, s-a retras pentru liniște în diferite locuri. În jurul său s-au adunat mulți frați și intenționa, datorită numărului mare de ucenici care veniseră, să înființeze o lavră după modelul celei din Faran (de tip idioritmic). Locul era însă abrupt, iar părinții nu puteau să vină noaptea la biserică, astfel a întemeiat o mănăstire cu viață de obște (monahism cenobitic).
Monahii viețuitori într-un așezământ cenobitic locuiesc în chilii separate, nu au avere personală, se roagă împreună, muncesc împreună, mănâncă împreună la trapeză și fac ascultare, supunându-se starețului (stareței) sau egumenului (egumenei) mănăstirii.
Sfântul Eftimie a fost un mare apărător al dreptei credințe, împotriva ereziilor lui Nestorie și Eutihie, condamnate de sinoadele ecumenice III (Efes, 431) și IV (Calcedon, 451). A reușit să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea (408-450), care era de partea ereziei monofizite (susținută de Eutihie).
A murit la vârsta de 97 de ani, în timpul împăratului Leon I Tracul (457-474), lăsând în urma sa mulțime de ucenici. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")
