Sărbatoare 18 decembrie - Cruce cu negru în calendarul ortodox - Toți credincioșii trebuie să știe importanța acestei zile

Sărbătorile zilei:

Ortodoxe
Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian și Zoe; Sf. Ier. Modest, arhiepiscopul Ierusalimului
Duminica dinaintea Nașterii Domnului

Greco-catolice
Duminica dinaintea Nașterii Domnului. Sf. m. Sebastian și cei împreună cu el

Romano-catolice
Duminica a 4-a din Advent
Ss. Malahia, profet; Grațian, ep.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul este sărbătorit în ziua de 18 decembrie.

S-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moșia Mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuți, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru.

Când avea vârsta de zece ani a fost dat să învețe carte în Mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuți, după alți cinci ani a fost făcut monah în această mănăstire, primind numele prorocului și împăratului David. După multă nevoință în post și ascultare, la câțiva ani monahul David a fost hirotonit preot, făcându-se cunoscut în părțile de nord ale Moldovei ca un mare duhovnic.

Iubitor de liniște, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuți și s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurențiu). Dar și acolo îl căutau credincioșii, precum și cei bolnavi. Așa că ziua făcea ascultare și stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga și împletea coșuri de nuiele pentru obște.

La Mănăstirea Sfântul Lavrentie a îmbrăcat marea schimă, schimbându-și numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, cu puțin înainte de anul 1450, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu din județul Neamț, unde mai târziu a luat ființă Mănăstirea Sihăstria. Aici s-a nevoit paisprezece ani în aspre osteneli călugărești. Dar, văzându-se din nou înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de Sihăstria Putna.

Într-o stâncă din acest loc, în care și-a săpat două încăperi, s-a nevoit Cuviosul Daniil mai mult de douăzeci de ani.

Nevoința sa în chilia de la Putna era aceasta: ziua și noaptea priveghea în neîncetată rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești, postind până la asfințitul soarelui și dormind foarte puțin pe un mic scaun de lemn. Din chilie nu ieșea deloc toată săptămâna. Mâncarea lui era formată din pesmeți de pâine, rădăcini și ierburi. Duminica săvârșea Sfânta Liturghie, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli și pentru cuvânt de folos. În posturi se înfrâna câte trei și uneori cinci zile și avea darul rugăciunii și al lacrimilor.

Domnul Moldovei Ștefan cel Mare (1457-1504), fiu duhovnicesc al Sfântului Cuvios Daniil, a fost îndemnat de acesta să zidească în apropiere de chilia sa o mănăstire de călugări și ascultându-l, Ștefan Voievod a început în anul 1466 zidirea Mănăstirii Putna. Iar în anul 1470, când s-a sfințit acest locaș, a participat și Cuviosul Daniil, fiind cinstit ca un al doilea ctitor.

După anul 1470, văzând că la Putna nu mai are liniște din cauza mulțimii credincioșilor, a părăsit chilia în care se nevoise peste douăzeci de ani și s-a retras în taină în pădurile seculare din jurul Mănăstirii Voroneț, unde, aflând un loc retras, și-a făcut o mică chilie sub stânca numită Șoimul.

Timp de douăzeci de ani cât a sihăstrit la Voroneț, Cuviosul Daniil a creat acolo o nouă vatră isihastă, tot atât de importantă ca cea de la Putna. Foarte repede s-au adunat în jurul său zeci de sihaștri, care se osteneau fie în codrii Voronețului, fie în munții Rarăului, fie de-a lungul Carpaților Răsăriteni.

În timpul egumeniei sale, Mănăstirea Voroneț a trăit cea mai înfloritoare perioadă duhovnicească din istoria sa, fiind socotită multă vreme lavra isihasmului din Moldova.

Trecând de vârsta de nouăzeci de ani, Sfântul Daniil, marele sihastru al Moldovei, dascălul pustiei și făcătorul de minuni, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos la sfârșitul secolului al XV-lea (1496). A fost îngropat în pronaosul bisericii Voroneț, cum se vede până astăzi, punându-se deasupra o piatră cu inscripția: "Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil".

Sfântul Daniil Sihastrul a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.

* Sfinții Mucenici Sebastian și Zoe au murit pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).

Sfântul Mucenic Sebastian s-a născut în cetatea Narvoniei și a crescut în Mediolan (Milan - Italia). Era comandant al gărzilor imperiale. Își ținea credința creștină tăinuită pentru a putea să îi ajute pe creștinii care se aflau prigoniți și în mari suferințe.

Mărturisind în cele din urmă că este creștin, a fost legat de un stâlp pe un câmp și străpuns cu săgeți de soldați. Scăpând viu din această încercare a fost dus în hipodrom, unde a fost bătut până la moarte. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")