Sânzienele, 24 iunie 2025
În această zi, Biserica Ortodoxă pomenește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Acest sfânt și Fecioara Maria sunt singurii sfinți cărora li se celebrează și ziua de naștere de către Biserică, care pomenește în calendarul ortodox doar ziua morții celorlalți sfinți. Evenimentul, adică această naștere, a avut loc cu șase luni înainte de cea a lui lisus Hristos, așa cum apare descris în Evanghelia după Luca. Unele scrieri spun că această sărbătoare, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, ar fi fost instituită pentru a înlocui pe cele păgâne din jurul solstițiului, ce aveau specific agricol sau naturist.
Cu toate că sunt asociate acestei sărbători creștine, Sânzienele își au originea într-un cult stravechi geto-dacic închinat Soarelui. Tracii le-au reprezentat înlănțuite într-o horă. Semne în acest sens s-au găsit în munții Călimani. Erau considerate preotese ale Soarelui, femei frumoase, făpturi nocturne ascunse prin pădurile neumblate. De multe, ori tradițiile, superstițiile și credințele populare, ce se regăsesc încă din precreștinism, sunt mai pregnante decât cele religioase. Asta se întâmplă pentru că oamenii au fost obișnuiți, încă din cele mai vechi timpuri, să celebreze diferite momente ale anului legate de anul astronomic, considerând că aduc bine sau rău.
Se spune despre ele că fac parte din familia ielelor, că sunt zâne bune, dar care pot deveni la rândul lor rele dacă sunt stârnite, spre deosebire de Rusalii care sunt făpturi malefice. În acest caz, pot să pedepsească păcătoșii, să pornească furtuni și grindină din senin și să strice rodul câmpului. Sunt cunoscute ca ființe cărora le place dreptatea şi care îi pedepsesc pe cei care nu o respectă sau jură strâmb.
Mitologia vorbește despre faptul că în noaptea de 23 spre 24 iunie Sânzienele cântă și dansează, zburând prin văzduh şi fac o serie de fapte bune. Lumea crede că aduc rod câmpurilor, fecunditate animalelor și femeilor căsătorite, vindecă bolile și fac plantele şi florile mai mirositoare. Este considerată o noapte magică, în care se înfăptuiesc minuni, în care cerul se deschide, iar forțe ale binelui se pot amesteca cu cele ale răului, făcându-și simțită prezența. De asemenea, se spune și că cele două lumi, cea a viilor și cea a morților, nu mai au hotar între ele. În această noapte, cât şi în ziua de Ajun, se adună plantele folosite în ritualuri de magie. În păduri sau lângă ape chiar se practică astfel de ritualuri în această noapte. Se fac focuri mari în care se aruncă substanțe urât mirositoare, iar oamenii strigă în jurul lor, având credința că astfel se alungă spiritele rele.
O credință populară, transmisă de bătrânii satelor, spune că nu este bine să vezi dansul amețitor al Sânzienelor din pădure, pentru că cine îl vede amuțeşte sau pățeşte ceva. Tot ei spun că cei care lucrează, cos, spală sau mătură de Sărbătoarea de Sânziene vor fi pedepsiți sau chiar trăsniți. Există şi superstiția că apa cere suflete, motiv pentru care bunicii le interzic copiilor şi tinerilor să meargă la scăldat, pentru a nu fi în pericol de înec.
Fetele nemăritate culeg flori de Sânziene pe care le pun sub pernă în această noapte, în speranța de a-şi visa ursitul. Tot din aceste flori se împletesc coronițe pe care fetele le ascund prin grădini şi le lasă peste noapte, iar dimineața când se duc să le ia, dacă sunt pline de rouă înseamnă că se vor mărita.
Astfel de coronițe fac şi gospodarii din unele zone ale țării, din flori adunate înainte de zorii zilei de Sânziene, pe care apoi le aruncă pe casă, pentru a vedea cât de departe le este moartea. Dacă acestea rămân pe acoperiş, înseamnă că mai au mult de trăit, iar dacă alunecă sfârşitul le este aproape.
Este un moment bun pentru culesul plantelor medicinale, folosite pentru vindecarea de peste an a bolilor. De exemplu, verbina alină durerile de picioare şi de cap. O superstiție spune că nu e bine să înceteze cântatul cucului înainte de această sărbătoare, deoarece acest lucru ar înseamna o vară secetoasă. Fiind momentul care marchează începutul secerişului, oamenii îşi pun plante de cicoare la brâu, superstiția spunând că astfel vor fi sănătoşi, harnici şi vor avea spor la muncă. Se fac previziuni în vederea momentului când trebuie să se facă semănatul. În unele sate se fac ceremonii prin care fiecare gospodar primeşte câte un spic de grâu, pe care îl pune la grinda casei, cu speranța că atât de înalt să crească grâul pe câmp, până unde au agățat spicul.
De Sărbătoarea de Sânziene exista obiceiul ca fetele să prepare din iarbă mare o fiertură cu care să se spele pe cap şi să-şi pună flori de Sânziene în păr şi în sân, pentru a deveni mai frumoase, mai atractive şi mai drăgăstoase pentru feciori. Femeile se tăvăleau dezbrăcate în roua dimineţii, având credința că aşa vor putea avea copii. Fetele şi femeile pentru a fi sănătoase se scăldau în ape curgătoare. Sunt locuri din țară unde încă se mai practică unele dintre aceste ritualuri de Sărbătoarea de Sânziene.
Sărbătoarea de Sânziene este un prilej de veselie, o sărbătoare de celebrare a iubirii, la care fetele şi băieții petrec şi îşi fac legăminte de dragoste. Sunt sate unde se alege "Drăgaica". Flăcăii pornesc de dimineață pe ulițe, gătiți cu flori de Sânziene la pălării, pentru a alege dintr-un grup de şapte fete pe cea mai frumoasă, harnică, cuminte şi cea mai bună, pe care o împodobesc cu spice de grâu. Celelalte fete sunt îmbrăcate în alb şi formează alaiul Drăgaicei, care se plimbă prin tot satul şi pe câmpurile din împrejurimi, dansând hore la toate răspântiile întâlnite în cale.
În țară au loc în aceste zile târguri şi bâlciuri, unde fetele şi băieții au prilejul de a se distra şi de a-şi găsi perechea.
Cum se prepară "apa de busuioc" și ce beneficii are pentru sănătate. Este elixirul tinereții!
sursa: Almanah Online
