Potrivit legendei, Sfinții Petru și Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stînga. Sfîntul Petru este cel care are cheile de la poarta și încăperile Raiului, fiind și mîna dreaptă a lui Dumnezeu. Petru ar fi și cel care stăpînește piatra, grindina și este patronul plugarilor.
În popor sărbătoarea se numește Sîn-Petru de Vară și marchează miezul verii agrare și răstimpul secerișului. În multe povestiri și snoave populare Sîn-Petru apare ca un om obișnuit: îmbracă straie țărănești, lucrează pămîntul, crește vite și, desigur, pescuiește.
De sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel apar licuricii – care ar fi scînteile căzute pe pămînt după ce sfîntul Petru plesnește din biciul său. Licuricii vin în ajutorul celor rătăciți prin pădure, îndrumîndu-i spre potecă. În această zi încetează a mai cînta cucul și privighetoarea. Iată cum se arată în popor de ce nu mai cîntă cucul: „un singur naș a avut cucul, și ăla o fost Sîmpietru. Dar cum o fost el cucul p-atunci, s-a apucat de-a furat caii lui nașu-su. Nașu-su aleargă mereu după ei, doar-doar o pune mîna pe ei. De la Sîmpietru înainte cucul nu mai cîntă, de frica nașu-su, că-l aude“. Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, Sîn-Petru împarte hrana animalelor sălbatice – și mai ales lupilor, aceasta zi fiind denumită și „Sărbătoarea lupilor“, și fierbe grindina pentru a o mărunți prin topire și a deveni mai puțin primejdioasă pentru oameni și ogoare, scrie monitorulexpres.ro.
Tradiții și obiceiuri de Sfinții Petru și Pavel – Sânpetru de Vară – 29 iunie
În ziua sărbătorii, oamenii obișnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morți – sărbătoarea fiind cunoscută și sub numele de Moșii de Sânpetru. Conform credinței populare, moșii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune și minuni peste tot pe unde mergeau. De ziua Moșilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morți să aibă ce bea pe lumea cealaltă; tot în această zi oamenii au voie să lucrează orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morți. În ziua Moșilor de Sânpetru, femeile dau de pomană și vase cu vine, lapte și mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori și cireșe.
Până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Oamenii pistruiați trebuie să se spele pe față cu apă la miezul nopții, când cântă cocoșul; tradiția spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulțesc.
Dacă tună și fulgeră azi, nucile și alunele vor fi viermănoase.
Se spune despre Sfinții Petru si Pavel că stau în Lună, unul în dreapta și unul în stânga acesteia. Petru este cel care ține cheile de la porțile Raiului, el fiind considerat mâna dreaptă a lui Dumnezeu.
Tot acum, Sânpetru pocnește din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciți pe drumuri de munte sau în pădure.
Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel se ține timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie protejați de potoape și pentru ca grânele lor să fie bogate. În lumea rurală, sărbatoarea marchează vremea secerișului și jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume și îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protecție împotriva acestor duhuri sunt usturoiul și pelinul, scrie Alba24.ro.
