Sâmbăta lui Lazăr. Ultima zi din Post în care se fac pomeni. Ce nu ai voie să faci înainte de Florii

Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hrisos își arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte.

Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. După această minune, mulțimile strânse la porțile cetății l-au întâmpinat cu flori și l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.

Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută și ca Moșii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

În această sâmbătă, Biserica Ortodoxă cinstește una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Iisus Hristos în viața pământeană, învierea lui Lazăr. Evenimentul religios s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.

Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca și surorile lui, Marta și Maria, făcea parte din grupul persoanelor prețuite de Iisus.

Mai mult, tradiția spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.

Iisus era departe de Betania, într-un ținut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri și îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menționează amănunte despre boala lui Lazăr. În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu ucenicii săi, pentru a se feri de răzbunarea conducătorilor religioși ai evreilor. Numeroasele minuni săvârșite de Iisus atunci, ca și mustrările adresate acestora de Hristos i-au îndârjit pe aceștia, dornici să-l prindă și să-l omoare.

Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr.

„Eu sunt învierea și viața”

În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea și viața!”. Iisus a vrut s-o încurajeze : adică El, care a făcut atâtea minuni, are putere să biruiască moartea. La scurt timp a întâlnit-o și pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învățătorul a sosit în satul lor și i-a spus și ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar și acum, dacă ai voi, îl poți învia, căci poți!

Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr și a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat și, în fața mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viața și dătătorul vieții, era în acea clipă față în față cu moartea”. „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenți să înlăture piatra de la ușa mormântului și a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieși afară!” Acesta a ieșit din mormânt, așa cum fusese îngropat, înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe față. Minunea a trezit și bucurie, și uimire, și cutremurare în rândul celor prezenți. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alții au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit și atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar și a lui Lazăr cel înviat.

Evangheliile precizează că, după Cincizecime, când prigonirile împotriva creștinilor au culminat cu uciderea arhidiaconului Ștefan, Lazăr și surorile lui au fugit în insula Cipru. Și el era căutat pentru a fi omorât, deoarece existența lui era o dovadă vie a dumnezeirii lui Iisus Hristos, pentru că el fusese înviat din morți. Totodată, când apostolii Pavel și Barnaba au fost în prima călătorie misionară l-au întâlnit pe Lazăr în Cipru și l-au hirotonit episcop al orașului Chition. Pentru că a trăit după voia lui Dumnezeu, după miraculoasa înviere din morți, el a mai trăit treizeci de ani și a fost îngropat în Cipru, unde a făcut multe minuni.

Tradiția spune că, după învierea sa din morți, timp de 30 de ani, cât a mai trăit, Lazăr a mâncat doar fructe. Se mai spune că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor și i l-a dăruit. De asemenea, se mai spune că, cele patru zile petrecute în mormânt l-au marcat pe Lazăr și, cât a trăit, el n-a mai zâmbit niciodată.

În Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte și să le dea de pomană vecinilor, rudelor și tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din țară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.

Sursa: ortodoxia.me