Românii, SCLAVI în Germania. Povestea dramatică a unui tânăr plecat la muncă în Munchen

Tânărul, în vârstă de 25 de ani, a ales drumul Germaniei în 2012, atunci când a primit o ofertă greu de refuzat din partea unei cunoștințe. Salariu de minim 1.000 de euro pe lună, cazare și masă asigurate și condiții de locuit “ca acasă”, asta i s-a promis lui Șerban Necula, care a acceptat instant propunerea.

“Când mi-a spus Dragoș ce mi se oferă, cred că m-am gândit fix două minute înainte să spun da. Nu aveam niciun motiv să nu plec, în România lucram într-un supermarket pe 900 de lei plus bonuri de masă”, își aduce aminte românul.

Și-a cumpărat bilet de autocar din bani împrumutați de la rude și prieteni și, următoare zi, a pornit cu zâmbetul pe buze spre Munchen și, totodată, spre o viață mai bună. Însă, surprizele neplăcute au început încă din primul moment în care a pășit pe meleagurile nemțești.

Condiții “ca acasă”, fără duș și pat propriu

“Am ajuns în gara din Munchen unde mă aștepta un alt român care lucra în Germania. M-a ajutat cu bagajul și a început să îmi povestească cum stau lucrurile în această țară, în timp ce ne îndreptam spre casa în care urma să locuiesc. Am mers cu U-Bahn-ul, metroul nemțesc, cam jumătate de oră și am coborât la stația Giesing”, povestește Șerban Necula.

A intrat în casă și, în loc să găsească un pat numai pentru el, a dat nas în nas cu ceilalți români veniți la muncă, care locuiau acolo. Era un apartament cu două camere, într-una își avea biroul angajatorul de origine afgană, iar în cealaltă se găseau două paturi suprapuse și trei persoane. Pe hol erau așezate tacticos mai multe dulapuri în care își ținea lucrurile patronul, în stânga acestora un aragaz și o chiuvetă pe post de bucătărie, iar în dreapta baia, în care nu exista cabină de duș.

Patul suprapus de o persoană, în care dormeau două

“Nici măcar cei din închisoare nu stau în condițiile astea. Nu cred că ei își fac baie la chiuvetă...”, acesta a fost primul lucru la care s-a gândit tânărul atunci când a văzut casa în care va locui.

A înghițit în sec și s-a dus în camera amenajată drept birou în care se afla viitorul lui șef, Malagn, imigrant din Afganistan, în vârstă de 38 de ani. Era un tip tuciuriu, nici foarte scund, dar nici foarte înalt, cu părul mediu spre lung. Purta o pereche de pantaloni clasici, albaștri, și o pereche de  pantofi de vară roșii care se asortau cu tricoul polo de aceeași culoare. Se vedea de la o poștă că sunt haine scumpe, pe care nu și le-ar putea permite oricine.

Unul dintre colegii de cameră ai lui Șerban Necula

În fața casei își parcase triumfător ultimul model de BMW, care, de asemenea, era tot roșu, iar atitudinea acestuia se potrivea perfect cu cele descrise mai sus.

Malagn l-a primit pe român cu un prietenos "Servus" și i-a explicat unde și cum va lucra. I-a spus că este urgent să înceapă munca următoarea zi și să nu-și facă griji pentru contract și acte, pentru că se va ocupa el de acest aspect. Șerban urma să lucreze într-un hotel de patru stele, ca "housekeeping", adică servicii de curățenie.

Salariul de 1.000 de euro pe lună a dispărut subit după discuția cu viitorul său șef. Acesta i-a explicat că, dacă vrea să câștige bani frumoși, trebuie să curețe cât mai multe camere. De asemenea, nici cazarea și nici masa nu erau asigurate, așa cum îi promisese Dragoș înainte să plece din România. Afganul i-a spus că patul în care va dormi, împreună cu o altă persoană, îl va costa 200 de euro pe lună.

„Profesorul” Hassan și școala de „housekeeping”

S-a gândit să se întoarcă în țară și să uite acest episod, însă, acum, primordial era să-și plătească datoriile pe care le făcuse pentru a putea ajunge aici. Așa că a decis să petreacă o mică perioadă de timp în Germania, până va strânge banii pe care trebuie să-i restituie prietenilor și rudelor, și că o va privi ca pe o experiență de viață.

Primele zile de muncă, până a învățat cum se procedează în acest domeniu, și le-a petrecut cu veteranul Hassan, un afgan care a ajuns ilegal în Germania, în urma cu 14 ani, cu mustață și riduri specifice vârstei de 56 de ani, cu experiența celor opt ani petrecuți în domeniul serviciilor de curățenie și cu glumele seci și scurte la care râzi doar din politețe. Dar, totodată, un “profesor” bun.

Șerban Necula, la muncă, în hotel

După o săptămână de "școală" alături de Hassan, Șerban primește lista lui proprie cu camere din hotel în care trebuie să facă curățenie. Însă, pentru că era nou, primea cel mult șapte camere pe zi, ceea ce i-a adus în prima lună un salariu insignifiant.

"Îmi aduc aminte că în prima lună am primit fluturașul de salariu pe care scria exact 637 de euro. O cameră se plătea cu 3,5 euro și cu cât curățai mai multe, cu atât salariul era mai mare. Puteam să ma descurc și cu 637 de euro, dacă nu mi se cerea să plătesc chiria pe luna precedentă. Am încercat să negociez cu Malagn, însă nici nu a vrut să audă. Așa că, prima lună în Germania mi-a adus alte datorii", povestește românul.

Calculul său lunar era simplu și realist: 200 de euro chiria, 200 de euro mâncarea, 50 de euro abonamentul pentru U-Bahn, 50 de euro necesități pentru igienă, 150 de euro ieșiri săptămânale. În total, 650 de euro, un buget ce depășește salariul încasat în prima lună.

Însă nu era corect, pentru că nu știa că trebuie să mai adauge niște cheltuieli neprevăzute. Malagn, șeful acestuia, i-a spus că lună de lună, din salariul său, românul trebuie să îi înapoieze 100 de euro, bani ce aparțin afganului. Acesta i-a explicat lui Șerban că suma de pe fluturașul lui de salariu va fi mereu mai mare cu 100 de euro, bani pe care îi bagă în plus pentru a se alege și el cu ceva de la fiecare angajat.

De fapt, afganul îi fura pe față pe români, pentru că era conștient că aceștia nu au cum să protesteze, fiind dependenți de locul de muncă și casa oferite de el.

România, un vis îndepărtat

După șase luni de housekeeping, chin și un câștig lunar de aproximativ 900 de euro, a reușit să-și plătească jumătate din datorii, iar România părea din ce în ce mai aproape de el.

Lovitura a venit, însă, după încă două luni, atunci când a primit un telefon care i-a dat planurile peste cap. Mama acestuia l-a sunat să-i spună că situația de acasă este precară și că se descurcă din ce în ce mai greu cu banii. Bunicul lui Șerban trecuse printr-o operație destul de grea și foarte costisitoare, care a epuizat toate economiile familiei. În plus, pentru a avea grijă de bătrân, mama românului a fost nevoită să abandoneze locul de muncă până când acesta se va pune pe picioare.

“Pur si simplu, planul meu să mă întorc în țară se dusese pe apa sâmbetei. Nu îmi venea să cred! Urma să îmi petrec o perioadă lungă din viața mea printre străini, obligat de problemele pe care le aveau ai mei... Nici nu știam din ce cauză să fiu supărat mai repede, de situația bunicului meu sau de situația mea”, își amintește tânărul cu mâhnire.

Lista cu camerele de hotel, într-o zi de muncă grea

Însă, după multe gânduri negre s-a resemnat, și-a luat gândul de la România și a început să se gândească la planuri de viitor, pe care să le realizeze în Germania și, în același timp, să-și ajute și familia.

Dar cum o problemă nu vine niciodată singură, Malagn, șeful afgan al lui Șerban, a început să profite de dependența românului de locul de muncă pe care il oferise.

Să lucrezi în domeniul seviciilor de curățenie nu e deloc ușor. Dovadă stau cele 15 kilograme pe care le-a dat jos tânărul în primele patru luni și iritațiile de piele pe care le dezvoltase din cauza prafului și mizeriei din camerele de hotel. Programul începe la ora 7.00 dimineața și se termină în funcție de cât de multe camere ai și cât de repede le cureți. Dar, în principiu, undeva în jur de ora 17.00.

Muncă suplimentară, pe gratis

“Când mă întorceam de la muncă eram pur și simplu epuizat. Beam o bere și stăteam în parcul din fața casei, în cel mai bun caz, sau în pat, de cele mai multe ori. Nu aveam televizor și nici internet, pentru că Malagn nu voia să ne spună parola de la Wi-Fi. Din fericire, am reușit la un moment dat să o aflăm și mai pierdeam timpul uitându-mă pe telefon la seriale”, explică românul.

“După primele șase luni, a început să ne ducă și pe la alte hoteluri. Pe mine și pe un coleg de cameră. Venea și ne lua cu mașina, cam de trei ori pe săptămână, și munceam de la 11 noaptea, atunci când se închidea zona SPA în hoteluri, până la patru dimineața. Curățam zona SPA. Iar a doua zi ne duceam din nou la muncă, la ora 7.00 dimineța! Dacă ne plătea, pentru orele muncite noaptea, știam, măcar, că merită sacrificiul. Însă, nu primeam niciun cent!”, continuă Șerban.

Acesta povestește că, la un moment dat, s-a gândit să se mute de la șeful său, însă acest lucru a fost imposibil, pentru că dacă părăsea locuința ar fi pierdut, automat, locul de muncă. Chinurile continuau și acasă. Cam odată la trei zile, când venea de la muncă, era sunat de Malagn și rugat să îi ia și pe ceilalți și să elibereze casa pentru câteva ore, pentru că trebuie să se întâlnească cu anumiți oameni de afaceri importanți.

“Nu apucam nici măcar să mâncăm. Odată am stat și l-am urmărit, să vedem dacă este adevărat ce spune. Însă, oamenii de afaceri cu care trebuia să se întâlnească erau, de fapt, fete ușoare, care coborau din BMW-ul lui roșu și intrau, împreună cu el, în locuință”, spune românul.

Tratat ca pe un câine, până în ultima clipă

Chinurile, munca acidă, condițiile mizere și tratamentul inuman au continuat timp de doi ani, atunci când tânărul s-a decis să se întoarcă în România și să-și susțină familia din banii pe care urmează să-i câștige în țară. Ca orice om cu bun simț, l-a anunțat pe șeful său cu o săptămâna înainte că și-a luat bilet de avion și că va părăsi Germania.

Și de acolo a pornit o serie de neînțelegeri și certuri între român și afgan. Malagn susținea că tânărul trebuie să-i plătească o lună de chirie înainte să plece, încercând astfel să-l fure chiar și în ultimele zile. Pentru că românul a refuzat să-i dea încă 200 de euro, în ultima seara l-a dat afară din casă, în jurul orei 21.00, cu tot cu bagaj.

“Mi-am luat bagajul și m-am pus pe o bancă din parcul aflat în fața casei. Malagn se uita pe geam la mine. Țin minte că am stat acolo până pe la ora 1.00, iar el nu s-a mai dus acasă. A dormit în birou, să fie sigur că nu intru în casă”, povestește Șerban.

Pentru că începuse ploaia, românul a fost nevoit să caute un loc unde să se adăpostească și să se odihnească. În Munchen, însă, cea mai ieftină cameră de hotel costă 130 de euro. Constrâns de împrejurări și epuizat, a plătit 153 de euro la un hotel de trei stele, pentru doar câteva ore de somn.

Ultima zi a fost, de asemenea, un chin pentru Șerban, care a fost nevoit să se plimbe cu bagajul prin Munchen, până la ora îmbarcării. Tânărul a ajuns în România în 2014 și, de atunci, lucrează ca ospătar într-un restaurant din Capitală.