Baltimore, un oraş al protestului, după ce poliţiştii au ucis un tînăr de culoare. S-a scris enorm în această săptămână. Dora Constantinovici sintetizează pentru PANDORAS cele mai interesante opinii, polemizează cu cele mai manipulatoare întrebări şi încearcă nişte prime concluzii:
Violenţele au izbucnit luni, 27 aprilie, la scurt timp după funeraliile unui tânăr în vârstă de 25 de ani decedat în urma reţinerii sale de către poliţie. Freddie Gray a murit cu corzile vocale zdrobite și coloana vertebrală distrusă în proporție de 80% în jurul gâtului. Un raport preliminar al autopsiei a arătat că Freddie Gray a murit de leziuni ale coloanei. Nu se știe exact pentru ce a fost el arestat și reținut de poliție timp în care a fost bătut cu bestialitate. Timp de șapte zile tânărul s-a luptat pentru viața lui dar într-un final a decedat. Și acum e război în toată regula în Baltimore. Însă era previzibil iar problemele locuitorilor cu autoritățile și vice-versa nu există de ieri de azi. Și acum se vorbește despre două orașe Baltimore, sigur, ele nu sunt despărțite de sârmă ghimpată (încă nu) ci de statutul social și rasă.
CITEŞTE PE PANDORAS ÎNTREAGA SINTEZĂ DESPRE REVOLTELE DIN BALTIMORE
Într-un material recent al The Baltimore Sun, cartierul lui Freddie Gray, Sandtown, este descris ca fiind un cartier în care generații întregi de săraci la limita existenței și un război continuu împotriva drogurilor le răpesc tinerilor ca Freddie Gray orice oportunitate de a evolua, de a reuși în viață. În cartier există 84 e bărbați la fiecare 100 de femei, proporția este des întâlnită în cartierele sărace din întreaga țară și demonstrează încă o dată că bărbații de culoare între 25 și 54 de ani au dispărut din comunitățile lor fie din cauza arestărilor și încarcerărilor masive, fie pentru că au fost uciși. În Baltimore se găsește cea mai mare concentrație de dependenți de heroină. Cartierul Sandtown a reușit să se facă cunoscut în ultima vreme pentru că a trimis cel mai mare număr de oameni în închisorile din statul Maryland.
Mai mult de jumătate din familiile din cartier câștigă mai puțin de 25.000 de dolari pe an, unul din cinci adulți e șomer, unul din cinci copii de generală are absențe de mai mult de 20 de zile de la școală iar la liceeni e chiar mai grav, 45% au acumulat absențe de mai bine de 20 de zile. Violența domestică este cu 50% mai mare în Sandtown decât în restul orașului Baltimore și criminalitatea este de două ori mai mare decât în restul orașului (care nici el nu stă rău la capitolul ăsta).
Pentru că despre segregarea și rasismul din Baltimore s-a mai scris și în martie anul acesta, cu ceva timp înainte de începutul scandalului. Și tot comisarul Poliției Baltimore (in 2012), Anthony W. Batts a declarat public de două ori că Baltimore se află ca nivel al rasismului încă în anii 50-60 și că diferențele dintre cartierele ocupate în proporție mare de albi și cele în care locuiesc preponderent cetățeni de culoare sunt imense. El fusese comisar înainte în Long Beach California și spunea că i se pare că odată ajuns la Baltimore a călătorit în timp. Avocatul A. Dwight Pettit (de culoare) care a criticat în nenumărate rânduri brutalitatea poliției locale a aprobat părerea lui Batts. Ce să vezi, un dezvoltator imobiliar de culoare, P. David Bramble a recunoscut și el diferențele socioeconomice uriașe dintre bogați și săraci deși a considerat comparația cu anii segregării ușor exagerată.
