"Antenele mizează pe un mare succes de public la mitingul de azi.
Nu cred.
Oamenii s-au săturat de dramele altora. O țară în care 40% dintre locuitori sunt pîndiți de riscul de sărăcie semnifică o țară unde ”contractul social este pe cale să eșueze”, așa cum spunea deunăzi ministrul culturii.
Chiar dacă eu greșesc în estimări și vor avea la chemarea de azi foarte mulți participanți, un eventual succes se va transforma într-un bumerang.
Pentru că, în acest moment, pentru Antene mai mult înseamnă mai puțin. Inclusiv sprijinul afișat de președintele Iohannis a însemnat prea mult.
Televiziunile au ajuns să fie conduse de retorica vedetelor postului. Ele arată ca o țară aflată la dispoziția mulahilor.
Există în Antene, desigur, și oameni în afara acestei direcții etern revanșarde și revoluționare. Dar ei nu au putere.
Și Gâdea și Badea și ceilalți au sentimentul că dacă au dreptate în unele chestii, atunci ei își pot permite orice. Că, dacă au logică, nu pot greși.
Și, ca într-o spirală autosuficientă, ei par convinși că, dacă au audiență, asta îi alimentează cu și mai multă dreptate. Rețeta sigură a războiului infinit.
Anteniștii îl detestă pe Traian Băsescu, însă nu recunosc că practică același gen de vehemență ca și el.
Să te duci cu ursul din „The Revenant” peste propriul cetățean ca „să-l faci țăndări”, faină idee de dreapta!
În replică, ieri lucrătorii ANAF erau numiți ”impotenți” pe Antena 3, asta în timp ce susținătorii erau chemați la miting în Piața Constituției.
Poate că eu greșesc. Dar am sentimentul că atitudinea aceasta, ”Scufundă-le barca în port!”, ”Smardoiește-l pe marinar!”, ”Umflă-i mufa celuilalt”, nu mai strînge participarea oamenilor.
Atît de puternice se cred Antenele, încît au sentimentul că pot rescrie regulile sociale după cum le înțeleg ele.
Prin reacția lor disproporționată, prin propria eroizare și prin insultarea oricărei opinii contrare, nu că tabăra cealaltă n-ar proceda fix la fel!, televiziunile familiei Voiculescu nu realizează ce efect de mobilizare stîrnesc în interiorul justiției, de pildă.
Cînd o decizie judecătorească devine prilej de victimizare la scară națională, justiția are un reflex contrar: ”Ba e o simplă chestiune de justiție!", sunt câteva pasaje din editorialul lui Tolontan pe tolo.ro.
