”Există „macro-campania”, bătălia la vedere. Atîta cîtă e. Toată lumea îşi dă seama că nu e o întrecere cinstită, pe doctrine, proiecte şi profesionalism. E un simplu caft de cartier. Niciodată nu s-a coborît atît de jos în materie de „proceduri” electorale. Şi, evident, cine e, prin forţa împrejurărilor, la butoane are la îndemînă şi o colecţie de ciomege pe măsură. Dar există şi o micro-campanie: vînzoleala privată, anonimă, a diferiţilor suporteri, care îşi apără opţiuniile şi inventariază defectele „contra-candidaţilor”. Gigi (care ţine cu Meleşcanu) îi telefonează Marietei (care ţine cu Tăriceanu): „Ai văzut ce prostii a spus omul tău la televiziune?” Marieta: „Păi da, e mai bun Meleşcanu al dumitale care o întoarce mereu ca la Ploieşti!). Amicul Nelu (suporter al lui Iohannis) către amicul Sile (care ţine cu Monica Macovei): „Foarte subtil, n-am ce zice, să vii pe motocicletă într-un platou de televiziune şi să te dai Nelson Mandela!”. Sile: „Da` răspunsul ăla cu ghinionul profesorilor ţi-a plăcut? Sau apariţia de la Iaşi cu Chiuariu alături?”. Această micro-campanie e, în acelaşi timp, rizibilă şi înduioşătoare. Rizibilă, pentru că nu schimbă cu nimic situaţia statistică din teren. Nimeni nu convinge pe nimeni să-şi modifice votul”
Mai multe pe Adevarul.ro
