Numeroase rețete și sfaturi pentru femeile care își doreau să își înșele soții sau pentru tinerele care sperau că își vor recupera virginitatea au fost menționate în lucrările unor autori medievali.
În Evul Mediu, susțin istoricii, virginitatea era una dintre calitățile cele mai apreciate la viitoarele soții, pentru că asigura paternitatea. Virginitatea mireselor dădea siguranță soțului că viitorul copil va fi un moștenitor legitim. Au existat chiar și manuale în care tinerele care își pierdeau virginitatea puteau afla metode prin care puteau ascunde acest lucru sau chiar să și-o „redobândească”. Un himen intact, considerat „sigiliul” vaginului, a fost cea mai concretă dovadă a fecioriei tinerelor, iar cel mai comun mod de a ajunge la această concluzie era inspectarea acesteia, o operațiune lăsată deseori, în grija moașelor sau a viitorului mire.
Virginitatea era considerată o marfă prețioasă, dar nu o resursă regenerabilă. Din cele mai vechi timpuri, au existat însă credințe că virginitatea poate fi restabilită. Unele manuale medievale ofereau o gamă largă de tehnici: poțiuni și remedii medicale, incantații și rugăciuni. O rețetă testată în Evul Mediu presupunea fierberea frunzelor de mirt și urzici, cu care femeia trebuia să își spele organele sexuale în fiecare dimineață și seară, timp de nouă zile.
O altă "rețetă" considerată mai rapidă, era umplerea vaginului cu pământ și nucșoară. Alaunul sau sulfatul de potasiu și aluminiu, substanța asringentă folosită uneori ca îngrășământ sau colorant, era considerat restaurator al virginității, potrivit unor autori medievali, citați de historyundressed.com. Proprietatea compusului chimic de a strânge pielea oferea iluzia această iluzie. Autoarea a unui manual cu sfaturi despre îmbunătățirea vieții sexuale, Caterina Sforza (1463-1509) a inclus în lucrările sale mai multe rețete pentru femeile care își doreau să redevină virgine, rețete dedicate celor care își doreau să fie „fecioara cea mai naturală și perfectă". Potrivit contesei, pentru pregătirea poțiunii de virginitate, femeile aveau nevoie de a distila salvie și apă într-un alambic, iar apoi în timp, să aplice amestecul rezultat în vagin, scrie adevarul.ro.
Fumigația sau baia de fum și aburi, folosită pentru diverse tratamente în Evul Mediu, avea și rol de „vindecare”, după pierderea virginității. Fumul provenit de la pregătirea unor amestecuri de plante era introdus în vagin, cu ajutorul unui tub, pentru „a repara” himenul rupt.
