POSTUL PAȘTELUI 2014. Când începe și care este rolul POSTULUI MARE?

POSTUL PAȘTELUI 2014. Pastele din 2014 este prăznuit pe 20 aprilie. Pastele este sărbătoarea Învierii Domnului. Modul de calculare a datei Sfintelor Paști s-a stabilit la primul sinod ecumenic, ținut în anul 325 la Niceea.

Sărbătoarea Paștelui este momentul în care prăznuim “omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și săltând îl lăudam pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat și preamărit, Dumnezeul părinților noștri”. Ca acest lucru să se întâmple cu adevărat și în noi este nevoie ca sa zicem “fraților și celor ce ne urăsc pe noi și să iertăm toate pentru Înviere și așa să strigam: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”, scrie ziarulunirea.ro.

Postul și rolul lui în viața credincioșilor

Precum bine se știe, postul este reținerea totală sau parțială de la anumite alimente și băuturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, în scop religios-moral. Aceasta reținere de la mâncări și băuturi trebuie însă însoțită și de reținerea de la gânduri, pofte, patimi și fapte rele, ceea ce înseamnă că postul trupesc trebuie să fie însoțit de post sufletesc. Postul este de origine și instituire divină, de aceea îl găsim practicat din vremuri străvechi, întâlnindu-l aproape în toate religiile și la toate popoarele.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, ține să sublinieze că postul nu este o "cură de slăbire", ci una a împăcării cu apropiații, a rugăciunii și faptelor bune, după cum spunea și părintele Ilie Cleopa.
În acest an, Paștele ortodocșilor este în aceeași zi cu cel al catolicilor, la fel cum s-a întâmplat în 2010 și 2011. La fel se va întâmpla în 2017, la 16 aprilie, și în 2025, la 20 aprilie. Altfel, diferența dintre Paștele catolic și cel ortodox poate varia de la o săptămână la cinci săptămâni, cum s-a întâmplat în 2008.

POSTUL PAȘTELUI. „Este vorba de o postire a întregii ființe, nu numai materială ci și spirituală. Aceasta înseamnă o transformare a noastră din oameni care sunt obișnuiți cu un mod de viață păcătos, în oameni care prin înfrânare, rugăciune, milostenie, pocăință, dobândesc gândirea lui Hristos, folosind gândurile, cuvintele și faptele ca manifestări ale prezenței iubirii milostive și smerite a lui Hristos în viața noastră. Postul nu este o înfometare, ci este o schimbare a hranei dând prioritate hranei duhovnicești față de hrana materială. Postul care nu este însoțit de rugăciune nu este o lucrare duhovnicească, ci doar un exercițiu de a cultiva estetic corpul sau din punct de vedere igienic și medical. De ce? Pentru că rugăciunea este hrana principală a postitorului. Cine se înfrânează de la cele materiale trebuie să sporească rugăciunea și să intensifice hrana spirituală prin citirea Sfintelor Scripturi, prin spovedanie și împărtășanie mai deasă și prin săvârșirea faptelor de milostenie în mod mai intens”, a spus astăzi, la Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, potrivit site-ului Patriarhiei Române.

La capitolul tradiții și obiceiuri, încă se mai păstrează ritualul ca, înainte de Postul Paștelui, toate rufele să fie spălate, iar vasele trebuie să fie opărite. Tot în această perioadă se spune că nu este bine să se facă nunți. În a cincea săptămână de post, încep Deniile, dată la care începe curățenia de primăvară.

POSTUL PAȘTELUI, cel mai aspru dintre cele patru posturi: ce ai voie și ce nu ai voie să faci

Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor.

Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor, se dezleagă și la pește (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn și vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

Odinioară, chiar și legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp. Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoțit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare și respect, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Stoica.

POSTUL PAȘTELUI, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea, în popor, este numit, în general, Postul Mare și aduce aminte de postul de 40 de zile ținut de Mântuitor înainte de începerea activității sale mesianice.

În general, preoții și scriitorii bisericești privesc acest post ca pe o instituție de origine apostolică. În primele trei secole, durata și felul postirii nu erau însă uniforme peste tot. Astfel, după mai multe mărturii, unii posteau numai o zi, în Vinerea Patimilor, alții două zile, adică în vinerea și sâmbăta de dinainte de Paști, alții trei, o săptămână sau chiar până la șase săptămâni. La Ierusalim, în secolul IV, se postea opt săptămâni înainte de Paști, pe când în Apus, în aceeași vreme, postul dura doar 40 de zile.

De la sfârșitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărțit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ținea până la Duminica Floriilor și avea o durată variabilă, și Postul Paștilor (postul pascal), care ținea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii și era foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paștilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de șapte săptămâni, durată pe care o are și astăzi, cu toate că deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei și modului postirii au persistat după acel moment.

POSTUL PAȘTELUI, cel mai aspru dintre cel patru

Ultima dintre cele șapte săptămâni de post deplin, adică săptămână dintre Florii și Paști, este cea a Sfintelor Patimi, adică Paștile Crucii sau al suferinței Domnului.

Durata de 40 de zile a Postului Paștilor se întemeiază pe o tradiție vechi-testamentară: potopul, care trebuia să spele Pământul de păcate, a ținut 40 de zile și 40 de nopți; 40 de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinței; Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea; ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi; Iisus a postit în munte 40 de zile și 40 de nopți înainte de începerea activității publice.

Postul Paștilor este nu doar mai lung și mai important, ci și cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abținere completă de la orice mâncare și băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă și duminică.

POSTUL PAȘTELUI, cum se postește

Conform tradiției stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se postește astfel: în primele două zile (luni și marți din săptămâna I) se recomandă, pentru cei ce pot să țină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puțină pâine și bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marți și miercuri) și ultimele două zile (vinerea și sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară, până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine și legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv), se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta și duminica, de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn și puțin vin. Se dezleagă, de asemenea, la vin și untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), de sărbătorile Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte și după serbarea Buneivestiri (24 și 26 martie), precum și în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii și în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) și în Duminica Floriilor, se dezleagă și la pește (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn și vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

POSTUL PAȘTELUI, interzis la petreceri

Odinioară, chiar și legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile și spectacolele din acest timp. Postul de alimente este însă fără efect dacă nu este însoțit de milostenie, bunătate, iubire, răbdare și respect, spune purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Stoica.

Postul Paștilor este ținut și în Biserica Romano-Catolică, la care are tot durata de 40 de zile, însă nu începe luni, ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenușii pe creștetul capului (rest din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă "de dulce".

POSTUL PAȘTELUI: 8 sfaturi ca să nu-ți pierzi energia în această perioadă

Bea ceai verde

Spre deosebire de cafea, care te stimulează pentru o oră sau două,  perioadă urmată uneori de o cădere de energie, ceaiul verde are un efect mai slab, dar mai îndelungat.

Dacă bei dimineața o ceașcă de ceai verde îndulcită cu miere, oferi corpului tău un plus de energie, pe care îl vei simți cu siguranța de-a lungul zilei.

Respectă mesele regulate

Când conținutul de proteine de origine animală scade din alimentația ta zilnică, rezervele de energie ale corpului depind de mesele regulate.

Încearcă să respecți cele trei mese principale, la care poți adăuga două-trei gustări de-a lungul zilei: fructe, alune, migdale și nuci.

Nu mânca pâna ai burta plină

Nivelul glicemiei în sânge, de care depinde energia ta zilnică poate scădea brusc și după o masă copioasă. Încearcă să mănânci doar cât îți trebuie, fără să-ți umpli burta, indiferent dacă mănânci salată de legume sau altă gustare cu conținut redus de calorii.

Programează cel puțin o masă de verdețuri pe zi

Asigură necesarul zilnic de vitamine și minerale cu cel puțin o masă de verdețuri. Poți mânca frunze de la orice legumă, însă urizicile și spanacul au conținutul nutritiv cel mai ridicat.

Nu este necesar să fierbi îndelung spanacul, poți adăuga frunze proaspete și în salate, alături de alte legume de sezon, pătrunjel și salata creață roșie.

POSTUL PAȘTELUI. Dr. Mencinicopschi îți recomandă top alimente pentru perioada postului.

POSTUL PAȘTELUI. Rețetele tradiționale nu prevăd utilizarea aditivilor alimentari, adică a E-urilor și nici a aromelor, fie ele naturale sau artificiale, spune Dr Mencinicopschi.

"Când se presupune că nu consumăm derivate din carne, lapte, ouă ar trebuie să găsim surse care să înlocuiască derivatele acestora. Ca exemplu, ar fi tradiționalele mâncăruri făcute din fasole boabe, care preparate corect ne va aduce o cantitate suficientă de proteine, nu așa cum ar face produsele de origine animala. Însă combinându-le pe acestea cu nucile, care sunt bogate în proteine, sau alte leguminoase, cum ar fi: mazărea, năutul, lintea sau pseudo-cereale, chinoa, care ne ajută să trecem cu bine peste această perioadă, sa nu luăm kilograme în plus și să nu ne dezechilibrăm nutrițional. Mai mult, legumele și fructele de sezon sunt o sursă foarte bună de vitamine, de minerale, de antioxidanți, care ne ajută și în procesul de detoxifiere.", a declarat recent directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Ce părere are Dr. Mencinicopschi despre mezeluri

"Niciun aliment, inclusiv mezelurile nu pot fi alimente de calitate nutrițională ridicată dacă sunt foarte ieftine. Nu ai cum să faci din materii prime ieftine, alimente de calitate superioară. Dacă devenim mai pretențioși și înțeleg că sănătatea noastră depinde de aceste alimente, chiar vom accepta să plătim cu aceeași bani o cantitate mai mică, din produse de timp mezel și să consum însă un produs de calitate superioară. Mai mult, ar trebui să conștientizăm că denumirile generice ale alimentelor ne aduc mari confuzii. Când spunem mezeluri e ca și cum am spune oameni, dar sunt 7 miliarde de oameni, fiecare cu identitatea lui. Cine ne spune care mezel este bun? Eticheta lui. Ne place sau nu ne place, trebuie să citim eticheta lui.",  a spus Dr. Menci.

Ce sfaturi are specialistul pentru populație

Un prim pas este să învățăm să citim etichetele, să avem o alimentație cât mai echilibrată și diversificată, fructe si legume proaspete, dar și produse de origine animală.