„Poți regreta ceva ce n-ai trăit niciodată?” Aceasta este întrebarea cheie din spectacolul ,,Trei''

Conor McPherson explorează aceasta idee în triplă ipostază: cei trei bărbați nu interactionează, iar legătura dintre ei se dovedește a fi, într-un final, neglijabilă. Autorul pare mai puțin interesat să exploreze ce anume leagă în mod specific acest trio, cât să arate că sentimentul pierderii și al izolarii sunt universale. Kevin, Dermot și Joe ar putea fi oricare dintre noi.

"Creat de actori, spectacolul este jucat cu mare sinceritate și fină dozare a dramei și umorului, păstrînd lirica scriiturii și inapetența personajelor pentru convulsii existențiale. Viața nu e făcută doar din mari provocări și mari realizări. Lucrurile mici pot oferi mulțumiri mici, suficiente pentru a trăi sau pentru a te consola că trăiești. Kevin, Dermot și Joe sînt într-o stație existențială din care pot pleca în orice direcție vor, dar fiecare alege să meargă pe traseul știut. Trei e un spectacol senin despre vieți obișnuite care ar fi putut fi extraordinare, " spune Oana Stoica de la  Dilema Veche.