Cineva care crede că „Apud“ e prenumele unor autori citați, ca atare, într-o bibliografie e încă departe de o calificare doctorală, a afirmat Andrei Pleșu, într-un editorial pentru adevarul.ro, referindu-se la lucrarea de doctorat a fostului ministru petre Tobă. Pe Gabriel Oprea, ”dacă mă-ntrebați, nu-l cred copt încă nici pentru un bacalaureat temeinic”, a mai scris Pleșu.
”Plagiatul ca problemă metafizică. Pînă mai ieri, credeam că știu ce e acela un plagiat. Credeam, în consecință, că orice om cu educație minimală, capabil să citească și să compare două texte puse în paralel, are instrumentarul necesar pentru a stabili dacă se află sau nu dinaintea unui caz de plagiat.
(...) Într-o primă etapă, Ponta însuși recunoștea 30, cu precizarea stupefiantă că, față de volumul întregii sale lucrări, e vorba chiar de o „performanță”. Au urmat scene grotești: Liviu Pop și Ecaterina Andronescu solidari, militărește, cu șeful lor, desființări de comisii inapte, chipurile, să afle „adevărul” și înființări de comisii noi, gata sa conteste evidența, lamentațiile împricinatului, ba făcîndu-se de rîs cu declarația că „pe vremea lui” nu existau încă ghilimele, ba înfierînd, cu o tenacitate nevrotică, o cohortă de adversari – mafioți, staliniști, securiști, sorosiști, băsiști – manevrați cu toții de nevoia sadică de a discredita un opozant politic de anvergură cosmică etc.
(...) Gabriel Oprea nu crede nici el că a plagiat. Dacă mă-ntrebați, eu nu-l cred copt încă nici pentru un bacalaureat temeinic, dar nu mai știu, și, oricum, n-am avut în mînă proba anvergurii lui academice. O fi cum zice el. Acum e, pe tapet, cazul Tobă. Sincer vorbind, cineva care crede că „Apud“ e prenumele unor autori citați, ca atare, într-o bibliografie (că, să zicem, numele lui Titu Maiorescu se pune la litera A, căci îl cheamă, nu-i așa, Apud Titu Maiorescu), e încă departe de o calificare doctorală.
Dar iată că trei specialiști găsesc argumente (destul de suprarealiste) care să-l dezvinovățească pe dl. ministru. Am vrut să aflu mai multe despre fiecare, ca să pricep cît de sus pot plasa dînșii „ștacheta exigenței”. Despre doi dintre ei (Veronica Mihalache și Cristian Niță) n-am reușit să aflu nimic. În schimb, am citit cu atenție un CV al dlui Claudiu Țupulan. Ei bine, dl. Țupulan ne comunică, între altele, la rubrica „competențe și abilități” că e foarte priceput în materie de „gîndire analitică și sintetică”. Vă dați seama? Omul e blindat cînd e vorba de activitate cerebrală. Ar fi putut adăuga și alte înzestrări, în aceeași zonă, de pildă că poate gîndi și repede și încet, că lucrează la fel de bine și cu emisfera stîngă și cu cea dreaptă a creierului său, că se descurcă și divergent și convergent etc. Una peste alta, suntem asigurați că dl Țupulan are ca „abilitate” principală capacitatea de a gîndi, pe care noi, pînă acum, o socoteam distinctivă pentru homo sapiens în genere… Pe de altă parte, dl Țupulan e sincer: ne asigură, în același CV, că are un „spirit de echipă“ dezvoltat. Asta lămurește, oarecum, lucrurile: nu priceperea tehnică, nu „gîndirea analitică” și nici cea „sintetică” vor fi fost instrumentele cu care a cercetat acuzațiile aduse dlui Tobă, ci vigurosul său „spirit de echipă”, însoțit de „obiectivitate și exigență” (alte calități pentru care expertul nostru se felicită)”, scrie Andrei Pleșu, pe adevarul.ro.
