Listele de aştepare sunt tot mai mari în România pentru că anul trecut am avut doar 115 donatori. În 2014, am avut 150. La fel şi în 2013. Ştefan Birtalan a fost supus unui transplant acum opt ani şi ştie foarte bine cum e să aştepţi să primeşti o nouă şansă la viaţă.
"A fost un moment extrem de dificil. Eram chiar antrenorul echipei naţionale de handbal a României, a trebuit să renunţ la aceste lucruri", declară Birtalan.
Din păcate, chiar şi când familia unui pacient aflat în moarte cerebrală îşi dă acordul pentru prelevarea organelor sau e pielii, acestea nu sunt folosite de fiecare dată. Medicii dezvăluie că au fost nevoiţi să arunce piele donată pentru că expirase acreditarea băncii de la Spitalul Grigore Alexandrescu.
"A trebuit să aruncăm 5.250 de centimetri pătraţi pentru că a zis: s-a terminat, în clipa aceasta aşteptăm următoarea acreditare şi ne-am oprit. Am spălat bine toate recipientele, cele de care vorbim, şi am reluat-o în clipa când ne-a venit. După trei luni, patru luni, cinci luni", spune Dan Enescu, manager Spitalul Grigore Alexandrescu.
În acelaşi timp, două mii de români au nevoie de un nou rinichi. Patru sute, de un alt ficat, 60, de o inimă nouă şi cam tot atâţia de un pancreas. Din mai, dacă în Bulgaria sau Moldova există organe donate compatibile, acestea le-ar putea fi transplantate românilor.
Totdodată, din luna aprilie, copiii şi pacienţii adulţi aflaţi în stare extrem de gravă ar putea primi organe din zece ţări printre care Cehia, Franţa şi Elveţia.
Zeci de copii se află acum pe listele de aşteptare.
