Pe ce mână se poartă inelul de logodnă

Comparativ cu tradițiile vechi prenupțiale, în prezent s-a păstrat doar obiceiul inelului, cu diferite pietre prețioase sau modele. Cu câțiva ani în urmă, logodna avea loc cu aproximativ 6-12 luni înaintea cununiei religioase, cu scopul cunoașterii mirilor. Însă în timpurile în care trăim, când toată lumea este mai mult sau mai puțin pe grabă, multe dintre obiceiurile nunților au rămas mai degrabă o amintire decât o tradiție. Preoții afirmă că ritualul căsătoriei a fost simplificat.

În trecut, logodna avea loc înainte cu câteva săptămâni sau luni de nuntă și presupunea tradiții precum: ritualul pețitului, oferirea acordului familiilor cu privire la nuntă și zestrea oferită mirilor, logodna și ulterior nunta, după cum a dezvăluit Șerban Anghelescu, cercetător la Muzeul Țăranului Român, pentru publicația Adevărul.

Deși multe dintre tradițiile logodnei au dispărut de-a lungul timpului, femeile încă primesc inelul de logodnă în momentul în care sunt cerute în căsătorie. Iar bărbații încearcă să aleagă un model pe placul viitoarelor soții, de multe ori optând pentru pietrele prețioase.
În trecut, inelul de logodnă era mai mult un simbol al iubirii și, în același timp, un indicator al statutului social, fiind adesea făcut din argint, aur sau aramă.

În primă instanță, inelul de logodnă se poartă pe mâna dreaptă, iar în timpul cununiei religioase acesta se mută pe mâna stângă. Însă când slujba de logodnă este făcută în același timp cu cununia, inelul de logodnă este înlocuit cu verigheta.