Ei au luat mucenicia din mainile necredinciosilor, evrei, greci si sciti. Dupa ce Vasilevs va invia din morti pe copilul conducatorului din Cherson, va fi ucis de pagani. Dupa moartea lui, au venit in Cherson, episcopii Evghenie, Agatodor si Elpidie. Si acestia au fost ucisi de pagani, tot in ziua a saptea a lunii martie. Efrem a fost omorat prin decapitare. Episcopul Eterie cerand ajutor de la imparatul Constantin cel Mare, reuseste sa-i alunge pe pagani, dar este omorat pe in momentul in care mergea la Bizant sa-i multumeasca imparatului pentru ajutor, scrie crestinortodox.ro.
Cand ultimul dintre ei, Sfantul Capiton, a fost uns episcop pentru scitii cei salbatici si primitivi, ei au cerut un semn de la sfant ca sa-l poata crede. Astfel, l-au pus sa intre intr-un cuptor de foc, zicandu-i ca vor crede doar daca va iesi viu din el. Cu rugaciune fierbinte si credinta mare, insemnandu-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfantul episcop a intrat in foc si a ramas in acel cuptor vreme de un ceas, fara ca sa i se arda nimic, nici macar straiele. In urma acestei minuni primitivii sciti au strigat: "Unul este Dumnezeu, Dumnezeul crestinilor, mare si puternic, Care le apara pe slugile Lui de flacarile focului!" Atunci toata cetatea si imprejurimile au venit la Sfantul Botez. Dupa un timp, paganii l-au inecat in raul Nipru.
Sfântul Sfințit Mucenic Efrem, pomenit în calendarul creștin ortodox la 7 martie, a fost cel de-al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de păstor al Daciei Pontice.
S-a născut în sudul Dunării din părinți creștini. Mergând să se închine la Sfintele Locuri, a rămas aici și a fost făcut preot și slujitor la una din biserici.
A fost ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300-314), fiind pregătit să propovăduiască Evanghelia lui Hristos a ajuns la Gurile Dunării și în jurul Pontului Euxin (Mării Negre), trimis de patriarhul Hermon să păstorească pe credincioșii daco-romani din Episcopia Tomisului.
În timpul păstoriei Sfântul Efrem, au fost martirizați pentru credința în Hristos zeci de creștini daco-romani, sciți, besi, traci, greci și capadocieni surghiuniți în Dacia Pontică, ale căror sfinte moaște episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa în locuri tăinuite, înălța biserici de lemn sau de piatră peste ele și rânduia preoți să slujească noaptea Sfânta Liturghie.
