Rugăciunea zileiRugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur„O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruieștene iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!”
Gândul zilei
„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți.” – Cuvinte Duhovnicești ale Sfântului Ioan Gură de Aur
Știai că?
Moaște, adică Sfintele moaște sunt trupurile sau rămășițele trupești ale sfinților, despre care Biserica ne învață că ele conțin aceleași daruri dumnezeiești și puteri supranaturale care au însuflețit pe sfinți cât au fost în viață, puteri care se păstrează și după moarte în trupurile lor neputrezite. Creștinii cinstesc sfintele moaște ca și pe sfinți. De asemenea cinstesc relicvele (rămășițele sfinte) adică lucrurile, obiectele provenite de la sfinți și care le-au aparținut, au rămas de la ei și ne amintesc de ei. Așa sunt de ex. relicvele sfinte de la Mântuitorul (coroana de spini și giulgiul, aduse de cruciați și păstrate în unele biserici din Apus) ca și rămășițele din lemnul sfânt al Sfintei Cruci, relicve de la Sf. Fecioară Maria (brâul și omoforul) care se păstrau în biserica Vlahernelor din Constantinopol, lanțul cu care a fost legat Sf. Petru (se păstrează în biserica „Sf. Petru în lanțuri“ din Roma) ș.a. Relicvelor li se acordă aceeași cinstire ca și acelora cărora le-au aparținut, așa cum de ex. păstrăm cu grijă și pietate lucruri care ne amintesc de părinții noștri sau de cei dragi, care au dispărut. Sfânta Scriptură ne vorbește despre minuni făcute prin rămășițele pământești ale sfinților, așa cum vedem în Vechiul Testament minunea învierii unui mort care fusese atins de moaștele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Biserica a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu grijă și zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu tradiția s-a păstrat, dovadă că în altarul fiecărei biserici, când se construiește, se pun părticele din sfinte moaște la piciorul Sfintei Mese, precum și în Sfântul Antimis, care stă pe Sfânta Masă, în altar.
Pilda zilei
Răspunsul potrivit
La poarta unei cetăți stătea un bătrân înțelept și numai el putea lăsa înăuntru pe cei care nu erau de acolo. Într-o zi, în fața cetății se opri un nobil, cu o suită aleasă și bogată. I-a spus bătrânului că vrea să se stabilească acolo, iar bătrânul l-a întrebat de ce și-a părăsit cetatea lui. Fiindcă acolo sunt oameni răi, avari, invidioși, trufași! i-a răspuns nobilul. Dar nu știu ce cauți pe aici, dacă ai tăi erau așa, nici nu știi cât de răi sunt cei de aici. Când te vor vedea atât de bogat, în prima noapte îți vor fura toată averea. Bărbatul a plecat supărat mai departe. Înspre sfârșitul zilei s-a înființat în fața bătrânului un alt bărbat, mai modest și fără alai. La fel, voia să se stabilească în acea cetate. Bătrânul i-a pus aceeași întrebare. A trebuit să plec din cetatea mea fiindcă le-am greșit celor de acolo. Ei sunt oameni buni, credincioși, generoși, însă purtarea mea i-a supărat și acum nu mai am curajul să îi privesc în ochi. Poftește înăuntru: în cetatea aceasta sunt oameni și mai buni decât acolo de unde vii tu. După ce tânărul acela a trecut de poartă, un negustor care auzise ambele discuții i-a spus bătrânului: Ar trebui să îți fie rușine! I-ai mințit pe amândoi. Bătrânul a zâmbit și i-a răspuns: Nu am mințit pe nimeni. Eu doar le-am răspuns după potriva fiecăruia fiindcă fiecare vede lumea așa cum e sufletul său.
