Rugăciune zileiRugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae„O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor ce aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește, prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de parte
Gândul zilei
“Mie și acum îmi pare ciudat când oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte?! Eu și acum tac sau răspund din inerție. Pentru mine iertarea nu se cere prin cuvinte, ci prin fapte.” – Mitropolitul Antonie de Suroj
Știai că?
Omoforul arhieresc este o piesă vestimentară, specifică costumului de slujbă arhieresc. Omoforul este un fel de eșarfă, o fâșie lungă, care se pune pe umeri împrejurul gâtului, iar cele două capete se lasă pe piept. La mijloc, în dreptul gâtului este brodată o iconiță (medalion), cu chipul Mântuitorului. După lungime, omoforul este mare și mic. Omoforul mare se pune la începutul Liturghiei până la Apostol, când se scoate și se înlocuiește cu omoforul mic (mai ușor de purtat) cu care rămâne tot restul slujbei. Despre originea omoforului se crede că omoforul arhieresc este continuarea acelui veșmânt purtat de arhiereii Legii vechi în timpul slujirii la Cortul Sfânt și la templu, numit efod sau umerar.
Pilda zilei
Cu „îngerul” la masă
A fost odată un băiețel care și-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoși și buni, și, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger. Știa foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, așa că înainte de a porni și-a umplut bine, bine gentuța cu dulciuri și cu multe sticluțe cu apă, ca să-și mai potolească foamea și setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare și umbros, și s-a gândit să-și tragă puțin sufletul înainte de a porni iar la drum. S-a așezat pe o bancă lângă un bătrân trist și amărât, dar cu o față luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau și ei asfaltul, în speranța că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băiețelul și-a pus gentuța în brațe și a scos din ea o sticluță de apă și, când să guste din ea, a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet. Atât de minunat și de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băiețelul i-a oferit și o sticluță cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare și fără nici o reținere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului. Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând și bând, fără să își spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simți prezența oboselii și se hotărî să o ia către casă, mulțumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste. Nici nu apucă bine să facă doi pași că dă fuguța înapoi să-l îmbrățișeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu doi stropi de lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi. Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feței lui plină de fericire, și îl întrebă: „Ce ai făcut tu azi de ești așa de fericit? Cine ți-a adus această fericire?”. Copilul îi răspunse: „Am stat la masă cu un înger!”. Și înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: „Știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”. Între timp, bătrânul a ajuns și el acasă și fiul său, observând privirea pașnică a tatălui, nu a putut să nu îl întrebe: „Tată, ce ai făcut azi de ești așa fericit? Cine ți-a adus această fericire?”. El i-a răspuns fiului său: „Am mâncat în parc dulciuri cu un înger!”. Și înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:„ Știi ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”.
