Scris deDan Istratie Publicat: 29 nov. 2022, 07:27
Rugăciunea zileiRugăciune către Sfânta Ecaterina„O, Sfântă Mare Muceniță Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor și oglinda frumuseții fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăția minții în chip minunat, tuturor izvorând razele înțelepciunii Soarelui dreptății, luminează și întunericul sufletului meu și cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngerești. Ca o lună te-ai înălțat în întunericul păgânătății și ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi și pe mulți din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăința acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanții rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos ,,aur lămurit în foc”, ,,veșminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului și ,,alifie” pentru a unge ochii inimii cei încețoșați de somnul păcatelor. Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieții, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cel
Odovania reprezintă ultima zi a sărbătorii pe care Sfânta Biserică o prăznuiește. Aceasta se încheie după o perioadă de prăznuire ce a durat câteva zile. În ziua în care are loc odovania praznicului se slujesc din nou cântările și rugăciunile speciale acelei sărbători. Toate sărbătorile mari și cu o importanță religioasă deosebită au odovanie.
Pilda zilei
Cel mai de preț bun
Odată, au venit niște filosofi la Sfântul Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțelept. Pasă-mi-te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe: – Macarie – ai citit cutare carte? N-am cetit-o, răspundea Macarie. – Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele? – Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe. – Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina. – Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis: – Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva. – Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli. – Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea? După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebării: Vezi bine că a fost mintea! – Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.
Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept, cu sau fără prea multă carte.
