Ne putem rezuma la furia generată de organizarea proastă a votului pentru diaspora. Putem adăuga și votul împotriva aroganței pesediste. Dar aș vrea să abordăm problema și mai direct. Un text de Costi Rogozanu.
Ce-au fost alegerile 2014? Ne putem rezuma la furia generată de organizarea proastă a votului pentru diaspora. Putem adăuga și votul împotriva aroganței pesediste. Dar aș vrea să abordăm problema și mai direct.
România mai are o religie majoritară zdrobitoare pe lîngă ortodoxie, ceva mai intruzivă și mai intolerantă. Dreapta hegemonică, una cu mii de fețe, inclusiv cu o față pesedistă. De BOR poți să te mai iei, despre cota unică nu ai cum să comentezi. Ea este lumina de la Apus. Inutil de spus, e și complet inexact, impozitul progresiv e prezent în foarte multe țări reper pentru elitele momentului. Această dreaptă – căci e una specială, amestec de conservatorism cu fumuri progresiste – e o religie a periferiei UE/NATO. E parte din scutul antirachetă. E anticorupție (da, dreapta are capacitatea de a-și uita corupții ceva incredibil), dar la pachet cu austeritate. Pentru că nu doar baronii sînt corupți, și SPRIJINUL SOCIAL E CORUPȚIE pentru religia dreptei.
Evident, mai sînt unii schismatici, unii de-a dreptul posedați de diavolul comunismului, pesediștii. Deși, în chestiuni esențiale, comuniștii pesediști, oameni de-ai lui Băsescu pot aranja oricînd un soft la preț dublu spre bucuria Microsoft. Și cînd fac chestii de dreapta, nu trebuie crezuți. Mai sînt apoi zeci de grupulețe de dreapta care se bat pe cîte un loc mai apropiat de altar.
Progresiștii ăștia îți vor explica inutilitatea distincției ideologice. E ca și cum ai spune că nu sînt grupuri sociale cu interese total diferite. E ca și cum am avea toți cîte o casă, spitale și școli bune și tot ce ne-a mai rămas e un soi de plictiseală paradiasiacă de dreapta.
Această religie ne mai ajută să vedem că românii noștri dragi plecați sînt abuzați doar cînd stau la coadă și e un pesedist premier. Dreapta ne ajută să uităm că sute de mii de români sînt abuzați în cîmpul muncii, acolo și aici. Ne ajută să uităm că au stat la coadă și acum zece ani. Ne ajută chiar să-i criticăm și pe străinii pentru care lucrăm pe salarii de mizerie – ei sînt niște putori, vor ajutor social de la guvernele lor, nu-și merită statul în care trăiesc. Revolta angajatului abuzat nu generează politică de stînga în România, ci ură emancipatoare de dreapta.
CITEȘTE INTEGRAL TEXTUL PE VOXPUBLICA.RO
