Gânditorul german Adam Weishaupt, care a trăit în secolul XVIII, ar fi fost uimit dacă ar fi aflat că ideile sale vor sta la baza teoriilor conspiraționale și vor inspira romane și capodopere cinematografice, scrie Descopera.ro.
Înainte de a avea 36 de ani, marea majoritate a compatrioților săi au fost uimiți să afle că acest profesor respectat era, de fapt, un inamic periculos al statului, iar organizația sa secretă, Illuminati, amenința până și structura societății.
Născut în anul 1748, în Ingolstadt, un oraș din electoratul Bavariei, Weishaupt avea strămoși evrei dar care, pe parcurs, s-au convertit la creștinism. Rămas orfan la o vârstă fragedă, unchiul său s-a ocupat de educația sa și l-a înscris la o școală iezuită. După terminarea studiilor, a devenit profesor de drept canonic la Universitatea din Ingolstadt, s-a însurat și a avut copii.
Acesta a avut întotdeauna o minte neliniștită. Era un cititor înrăit, devorând cărțile filosofilor francezi din perioada iluministă pe care le găsea în biblioteca unchiului său. În acea vreme, Bavaria era foarte conservatoare, iar religia oficială era catolicismul. Weishaupt nu era singurul care credea că monarhia și biserica limitează dreptul de gândire. Convins de faptul că ideile religioase nu reprezentau un sistem adecvat de guvernare a societăților moderne, a decis să descopere o nouă formă a iluminării, o serie de idei și practici care pot fi aplicate pentru a schimba radical modul în care sunt conduse statele europene.
Francmasoneria începuse să se răspândească în Europa în această perioadă, oferind o alternativă gânditorilor liberi. Deziluzionat de multe dintre ideile acestei organizații, acesta s-a refugiat în cărți care aveau teme ezoterice și visa să creeze o societate secretă a sa.
Așa cum el însuși a afirmat, nu s-a poziționat împotriva religiei, ci împotriva modului în care aceasta era practicată și impusă. În noaptea de 1 mai 1776, primii Illuminati s-au întâlnit într-o pădure de lângă Ingolstadt. Având asupra loc făclii, această întâlnire a avut loc doar între 5 bărbați. Toți viitorii membri aveau nevoie de consimțământul celorlalți, trebuiau să susțină principiile familiale și să fie bogați.
În doar 6 ani a ajuns la 6.000 de membri
La început, clasificarea membrilor ținea cont de următorul principiu: novicii, minervalii și mineravalii iluminați. Termenul de minerval făcea referire la zeița romană a vântului, Minerva, reprezentând scopul acestei ordini în vederea difuzării noilor principii cu privire la modul în care societatea și statul trebuie să funcționeze.
De-a lungul anilor, organizația secretă a lui Weishaupt s-a extins considerabil în ceea ce privește numărul membrilor și diversitatea, în anul 1782 având aproximativ 600 de membri. Printre aceștia se numărau persoane importante din viața publică a Bavariei, precum Baronul Adolph von Knigge și bancherul Mayer Amschel Rothschild, care se ocupa de finanțarea acesteia. Chiar dacă la început această organizație a inclus doar studenții lui Weishaupt, ulterior din cadrul acesteia au făcut parte nobili, politicieni, doctori, avocați și juriști, dar și intelectuali și scriitori, Johann Wolgang von Goethe fiind un membru foarte cunoscut. La sfârșitul anului 1784, societatea secretă avea între 2.000 și 3.000 de membri.
Baronul von Knigge a jucat un rol important în sânul organizației și, mai ales, în procesul de expansiune a sa. Ca un fost francmason, a susținut principiul conform căruia trebuia adoptate idei ale acestei societăți care se asemănau cu cele ale societății secrete a lui Weishaupt. Membrii organizației primeau pseudonime preluate din antichitatea clasică: Weishaupt era Spartacus, de exemplu, iar Knigge era Philo. De asemenea, clasificarea a devenit mai complexă, existând un total de 13 grade ale inițiaților, divizate în 3 clase. Mai mult aici
