O familie a trăit în izolare totală 42 de ani. N-a știut nici măcar de Al Doilea Război Mondial

Familia Lykov aparținea de o minoritate religioasă, rascolnicii, persecutată în timpul Imperiului Țarist și, după 1918, de regimul bolșevic. În anii '30, după ce fratele lui Karp Lykov a fost ucis de un soldat comunist, el și soția sa, Akulina, și cei doi copii ai lor, Savin și Natalia, au fugit către sălbătica Siberie, unde s-au refugiat într-o zonă complet izolată de civilizație. În cei 42 de ani de izolare, cei doi au mai avut doi copii, născuți și crescuți în taiga, iar așezarea lor a fost descoperită din întâmplare abia în 1978, scrie historia.ro.

Așezarea familiei Lykov a fost descoperită în vara anului 1978 de către un pilot de elicopter care căuta un loc de aterizare. A zărit un luminiș brăzdat acolo unde nu ar fi trebuit să fie decât pădure – o dovadă că zona era locuită, asta deși autoritățile sovietice nu aveau pe nimeni în evidență în acel loc izolat. Se afla la circa 250 de kilometri depărtare de cea mai apropiată localitate, într-o regiune a taigalei neexplorată până atunci. Cei patru geologi sosiți cu elicopterul, care trebuiau să studieze zona, au rămas uimiți de descoperirea pilotului și au decis să investigheze. Conduși de la Galina Pismenskaia, geologii s-au „înarmat” cu daruri – dar și cu un pistol.

În apropierea unui pârâu, au descoperit o colibă. Mică, cu un geam minuscul, nu părea deloc potrivită să servească drept locuință. Avea, însă, cinci locatari. Geologii au fost întâmpinați de un bărbat foarte bătrân, care i-a poftit înăuntru, unde au descoperit că acea colibă, sărăcioasă și murdară, era casă pentru cinci persoane: bătrânul Karp Lykov, în vârstă de 77 de ani, și copiii săi, Savin, Natalia, Dmitri și Agafia. Soția lui Karp, Akulina, murise din cauza foametei în urmă cu mai bine cincisprezece ani.