Gaston Gallimard, fondatorul prestigioasei edituri care îi poartă numele, îi propunea în 1938 lui André Sabatier, un coleg de breaslă de la o altă editură celebră, să publice o carte despre Hitler, scrisă de un istoric cu simpatii fasciste, informează lenouvelobservateur.com.
Un librar francez Michel Bouvier a descoperit, recent, o scrisoare adresată în 1938 de editorul Gaston Gallimard lui André Sabatier, directorul literar al editurii Albin Michel, în care îi propunea publicarea unei cărți despre Hitler.
În scrisoarea expediată pe 28 decembrie 1938 de Gaston Gallimard, fondatorul editurii care îi poartă numele, lui André Sabatier, directorul literar al editurii Albin Michel, primul îi propune celui de-al doilea editarea cărții "Eclaircissement sur «Mein Kampf»", scrisă de istoricul francez cu simpatii fasciste Jacques Benoist-Méchin.
"Stimate domnule, Robert Aron (scriitor și istoric francez, n.r.) mi-a spus cu ce sentiment de fraternitate ați acceptat proiectul nostru de a redacta o biografie a lui Hitler, scrisă de Benoist-Méchin. Personal, vă rămân extrem de recunoscător", se arată în scrisoarea lui Gallimard.
Textul scrisorii, redactat de Gaston Gallimard, care a devenit în 1911 editorul revistei literare "La nouvelle revue francaise", un simbol al libertății de expresie din Franța, suprinde cu atât mai mult cu cât Jacques Benoist-Méchin, membru al Partidului popular francez, este un fascist notoriu.
Acesta nu și-a ascuns niciodată fascinația pentru Hitler, iar cartea ce a fost publicată la editura Albin Michel, în 1939, intitulată "Eclaircissement sur «Mein Kampf»", cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, îl preamărește pe "vizionarul" Hitler.
Deși Jacques Benoist-Méchin nu a publicat niciodată la Gallimard, librarul Michel Bouvier se întreabă din ce motiv proprietarul celebrei edituri ar fi putut avea un interes atât de mare pentru o "biografie" a lui Hitler.
Librarul francez, care a descoperit această scrisoare printre documentele achiziționate de la familia Sabatier, moștenitoarea lui André Sabatier, presupune că încredințarea acestui proiect editurii Albin Michel a reprezentat un gest de diplomație și pragmatism din partea lui Gallimard, care, ezitând să își asume în mod direct editarea unei cărți mai degrabă de propagandă, a evitat în același timp eventualitatea unui conflict cu naziștii, în cazul în care aceștia ar fi ajuns la putere. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat, odată cu ocuparea Franței de armata germană în 1940.
Pe de altă parte, Alban Cerisier, editor și istoric al editurii Gallimard, consideră că, deși ipoteza lui Bouvier este interesantă, aceasta ar trebui probată "cu ajutorul unor cercetări aprofundate de natură istorică, pe baza unor documente suplimentare".
Totuși, Michel Bouvier se apără afirmând că nu a tras nicio concluzie convingătoare asupra acestui "document dificil de interpretat. Nu este mai puțin adevărat că această scrisoare este tulburătoare într-un asemenea context istoric".
