La momentul aderării la Uniunea Europeană, deci cu 7 ani în urmă, România preconiza că va renunța la leu în favoarea monedei EURO la orizontul anului ... 2014. Acum se anunță un alt termen, care poate fi la fel de nerealist: 1 ianuarie 2019.
Într-un raport BNR din 2007 intitulat "Drumul către euro", guvernatorul Mugur Isărescu spunea: "România nu trebuie să-și precipite aderarea la zona euro, întrucât țara noastră are de recuperat decalaje importante. Intrarea în mecanismul ERM II (etapă în mecanismul de convergență n.r.) este proiectată pentru anul 2012, astfel încât trecerea la zona euro să poată avea loc la orizontul anului 2014".
Guvernatorul BNR punea totuși o condiție importantă pentru trecerea la euro în 2014: ca în întreaga perioadă premergătoare (2007-2014) să se înregistreze o "tendință semnificativă de îngustare a decalajelor în domeniul economiei reale".
Nu doar că această condiție nu s-a realizat, dar prăpastia la nivelul puterii de cumpărare a românilor față de ceilalți europeni s-a adâncit în ultimii ani. Singura "scuză" a guvernanților noștri este criza economică globală, care a întrerupt creșterea și recuperarea decalajelor. Salariile din România sunt încă la mare distanță de cele din Cehia, Polonia, Slovacia sau Ungaria, pentru a nu mai vorbi de țările din zona euro.
Acum, România își propune să treacă la euro peste 5 ani: Guvernul a transmis Comisiei Europene noul program de convergență, pentru perioada 2014-2017, anunțându-i pe oficialii de la Bruxelles că angajamentul de adoptare a monedei euro "va deveni un obiectiv realizabil și necesar" la data de 1 ianuarie 2019, potrivit Mediafax.
În același timp, într-un comunicat al Ministerului Finanțelor se arată că ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, a participat, marți, la reuniunea Consiliului ECOFIN și la reuniunea Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiții, de la Bruxelles, unde a anunțat că, pe baza progreselor realizate în privința convergenței reale și nominale, a evoluției reformelor structurale și a perspectivelor solide de creștere economică, Guvernul a stabilit 1 ianuarie 2019 ca dată țintă pentru aderarea României la zona euro.
Guvernul arată, în documentul transmis la Bruxelles, că programul de convergență ilustrează capacitatea României de a se încadra din anul 2015 în obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM), reprezentând un deficit structural al bugetului general consolidat de 1% din PIB (care nu include însă ajutorul pentru cofinanțarea proiectelor din fonduri europene cu efecte pozitive pe termen lung asupra potențialului de creștere economică și nici situațiile prevăzute în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii).
Pe termen mediu, obiectivul specific al politicii bugetare este reprezentat de ajustarea în continuare a deficitului bugetar, țintele planificate fiind de 2,2% din PIB în 2014, iar pentru perioada 2015-2017 de un deficit sub 2% din PIB (conform metodologiei ESA).
Guvernul arată că, din punct de vedere al convergenței reale, evaluată prin decalajele față de media europeană a produsului intern brut pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS), România a progresat semnificativ în ultimii doi ani, situându-se în prezent la circa 54% față de media UE-28, comparativ cu 52,9% în 2012 și 51,2% în 2011.
"Experiența noilor state membre care au aderat la moneda euro evidențiază că un astfel de obiectiv este realist în măsura în care raportul față de media UE a produsului intern brut pe locuitor depășește 60%. În concordanță cu evoluțiile economice explicitate în acest program, convergența reală a României va ajunge în anul 2018 la aproape 65%, existând perspectiva ca la orizontul anului 2020 produsul intern brut pe locuitor la PCS din România să reprezinte 70% din media europeană", apreciază Guvernul.
Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a declarat, marți, că fixarea unui obiectiv ambițios precum aderarea la zona euro în 2019 ar putea avea efecte benefice, de mobilizare a țării, dar presupune o bună înțelegere a eforturilor din partea politicienilor, stabilirea unor termene intermediare clare și consens larg politic și social.
