Iar dacă nu trăiţi într-un clopot de sticlă, adică pe o insulă tropicală, unde nu aveţi nesiguranţa zilei de mâine şi rutina care vă umple de nervi, poate ar fi bine să renunţaţi la obiceiul de a-l culca pe micuţ în patul dumneavoastră.
În primul rând, ca argument psihologic, creierul bebeluşului se formatează, capătă obişnuinţe, şi este foarte util pentru dezvoltarea personalităţii sale să devină independent. Nu vă gândiţi că este prea mic şi că tot ce îi trebuie este dragoste maternă! Cu exccepţia orelor sale de somn, puteţi să-l alintaţi întreaga zi!
Pe urmă, gândiţi-vă la un aspect: toate problemele, nedumeririle, incertitudinile, stările de agitaţie încarcă psihicul unui adult atât de tare încât are nevoie să descarce toată energia negativă. Şi o face, fireşte, în timpul somnului. De aceea există sintagma "somn odihnitor"!
Ei bine, nu vă doriţi să descărcaţi toate frustrările, anxietăţile şi nervii exact într-un rezervor mic, deschis la orice stimul energetic, nu-i aşa? Transferul de energie se petrece nu doar în burta mamei, ci pe parcursul întregii vieţi. La asta se referă acele "fire invizibile" care îl leagă pe copil întreaga viaţă de mama sa. Chiar dacă mama este casnică, fără probleme financiare, dacă existenţa ei este plină de armonie, tatăl probabil că este nevoit să muncească, pentru a asigura traiul zilnic.
Şi chiar dacă bărbaţii nu aduc pe lume copii decât în filme, fiţi convinşi că legătura energetică tată-copil nu este o invenţie. În timpul somnului, omul nu-şi poate controla gândurile, iar copilul de lângă adult nu poartă o cască de plumb, prin urmare probabilitatea de a recepţiona vibraţii negative este maximă.
Şi creierul său nu le ştie gestiona, prin urmare nu vă miraţi dacă dimineaţă, chiar dacă dumneavoastră v-aţi odihnit, bebeluşul este agitat şi plânge fără motiv. Renunţaţi, aşadar, la culcarea copilului în patul din dormitor. Este în beneficiul tuturor!
