Ministerul Muncii: Fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor și tinerelor rămâne îngrijorător

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a pus în dezbatere publică, luni, proiectul de Hotărâre privind Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 și Planul operațional pentru implementarea strategiei pentru 2014-2016.

În proiectul de act normativ se arată că modelul familial cel mai răspândit în România este cel al cuplurilor cu un copil, peste jumătate dintre familii fiind de acest tip, dar că se observă o creștere continuă a vârstei medii la prima căsătorie, care ajunge la 26 de ani pentru femei și 29 de ani pentru bărbați în 2011.

Specialiștii precizează că România se confruntă cu o insuficiență a planificării familiale și a educației pentru sănătate sexuală și a reproducerii, în special pentru categoriile vulnerabile social.

"Astfel, pe fondul unei creșteri pe ansamblul populației a vârstei medii la prima naștere, fenomenul nașterilor în rândul adolescentelor și tinerelor rămâne în continuare îngrijorător, ceva mai mult de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani. În același timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de crescută, până în 2003 frecvența avorturilor depășind -o pe cea a nașterilor. Deși rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri raportate la 100 de nașterii vii, nivelul a scăzut de șapte ori în decursul ultimelor două decenii", se arată în proiectul de act normativ.

Inițiatorii documentului subliniază și altă problemă majoră a României: sărăcia în rândul copiilor. Astfel, mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de sărăcie și/sau excluziune socială (52,2 la sută în 2012), fiind cel mai ridicat nivel din UE27, cu excepția Bulgariei.

Analiza pe grupe de vârstă arată că cel mai ridicat risc se înregistrează în grupele de vârstă 12-17 ani (54,8 la sută) și 5 - 11 ani (52,5 la sută).

"Riscul sărăciei și excluziunii sociale crește considerabil în gospodăriile cu mulți copii (72,5 la sută dintre gospodăriile cu doi adulți și trei sau mai mulți copii) sau în cele monoparentale (60,7 la sută), acestea fiind cele mai afectate. În general, indiferent de structura gospodăriei, prezența unui copil crește considerabil vulnerabilitatea economică. (...) Un copil român din trei este sărac deși locuiește în gospodării în care adulții lucrează. Aproape unu din cinci copii din gospodării active pe piața muncii este sărac deși adulții lucrează mai mult de 80 la sută din timpul lor activ. România înregistrează pentru ambii indicatori cele mai ridicate rate ale sărăciei la nivel european", se mai arată în proiectul de strategie.

Implementarea Strategiei pentru drepturile copilului va fi monitorizată de un Comitet Consultativ

Implementarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 ar putea fi monitorizată de un Comitet Consultativ de Coordonare, format din secretari de stat din mai multe ministere și reprezentanți ai altor structuri de specialitate.

Proiectul de act normativ prevede înființarea unui Comitet Consultativ de Coordonare (CCC) al protecției drepturilor copilului, prezidat de MMFPSPV, care să includă reprezentanți ai majorității instituțiilor și organizațiilor relevante.

Potrivit proiectului, secretariatul Comitetului Consultativ de Coordonare va fi asigurat de Direcția Protecția Copilului din MMFPSPV, iar înființarea, atribuțiile și competențele acestei structuri ar urma să fie stabilite prin Hotărâre de Guvern.

"Comitetul Consultativ de Coordonare este un organism fără personalitate juridică, având în componența sa reprezentanții ministerelor la nivel de secretat de stat, reprezentanții altor organe de specialitate ale administrației publice centrale, ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, precum și reprezentanții structurilor asociative ale societății civile, cu funcții de conducere: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice; Ministerul Educației Naționale; Ministerul Sănătății; Ministerul Afacerilor Interne; Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; Ministerul Justiției; Avocatul Poporului; Uniunea Națională a Președinților Consiliilor Județene; Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil din România; Asociația Directorilor Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului; Colegiul Asistenților Sociali", se arată în proiectul de act normativ.

Coordonarea activităților intersectoriale privind îndeplinirea obiectivelor ar urma să se facă la nivelul MMFPSPV, pe baza unui plan de implementare a Strategiei, care va include atât programele și intervențiile proprii ale ministerului, cât și ale celorlalți actori importanți din domeniul protecției și promovării drepturilor copilului.

Inițiatorii documentului precizează că, în contextul descentralizării din domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, o responsabilitate mai mare ar trebui să revină autorităților locale.

Proiectul mai prevede că instituțiile reprezentate în CCC vor sprijini, în limita competențelor ce le revin, acele autorități din zone în care copiii se confruntă cu probleme critice, pentru monitorizarea națională a implementării strategiei fiind desemnat MMFPSPV, prin intermediul Direcției Protecția Copilului.

Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 prevede, printre altele, instituirea unui sistem de monitorizare și evaluare privind situația copiilor și sprijinirea părinților în creșterea acestora.

Rezultatele de impact așteptate la sfârșitul perioadei de implementare a strategiei vizează ieșirea copiilor din sărăcie sau excluziune socială, reducerea cu cinci la sută a decalajului de acces al copiilor din mediul rural la servicii, reducerea cu 30 la sută a numărului copiilor separați temporar sau definitiv de familie și închiderea tuturor instituțiilor clasice destinate minorilor separați temporar sau definitiv de familie.

La finalul perioadei de implementare, inițiatorii strategiei speră ca minorii de vârstă mică separați temporar sau definitiv de familie să beneficieze de îngrijire în servicii de tip familial, cei cu cerințe educative speciale să aibă acces la educație incluzivă, cei cu dizabilități să aibă acces la servicii de depistare precoce, evaluare și reabilitare, dar și să se reducă semnificativ numărul copiilor victime ale oricarei forme de violență.

Printre rezultatele așteptate se numără și scăderea cu 50 la sută a abandonul școlar în învățământul obligatoriu, dublarea numărulului de copii între zero și trei ani care beneficiază de servicii de educație și îngrijire timpurie și creșterea la cel puțin 95 la sută a numărului de copii cu vârsta cuprinsă între patru și șase ani care frecventează învățământul preșcolar.

Proiectul de act normativ va fi în dezbatere publică până în 14 februarie.

Realizările sistemului de protecție a copilului, urmărite în condițiile limitării severe a resurselor

Creșterea performanțelor sistemului de promovare și protecție a drepturilor copiilor trebuie urmărită în condițiile unei limitări severe a resurselor publice, acestea fiind semnificativ mai scăzute în România, se arată în proiectul de act normativ privind Strategia națională în domeniu până în 2020.

În document se precizează că mărirea performanțelor sistemului de promovare și protecție a drepturilor copiilor trebuie urmărită în condițiile unei limitări severe a resurselor publice, acestea fiind semnificativ mai scăzute în România, cu aproximativ 10 puncte procentuale sub media europeană, raportat la PIB.

"În comparație cu țările europene, în anul 2011, situația României pe diferite capitole de cheltuieli, ca pondere a acestora în PIB, conform Eurostat, se prezintă astfel în comparație cu UE27: cheltuielile publice totale: 39,5 la sută față de 49 la sută, cheltuieli cu protecția socială: 14,1 la sută față de 19,6 la sută, cheltuieli cu educația: 4,1 la sută față de 5,3 la sută, cheltuieli cu sănătatea: 3,4 la sută față de 7,3 la sută. Ponderea cheltuielilor pentru familie și copil în totalul cheltuielilor pentru protecție socială a scăzut cu aproximativ o treime între 2005 și 2010", se arată în proiectul pus în dezbatere publică.

Inițiatorii documentului notează că în urma reformării sistemului de protecție a copilului după 1997, numărul de copii protejați în servicii de tip rezidențial, centre de plasament publice și private a continuat să scadă în perioada 2008-2013, de la 25.114 în decembrie 2007 la 22.124 în septembrie 2013.

"Este de așteptat ca efectele crizei economice asupra familiilor cele mai vulnerabile și lipsa unui sistem eficient de prevenire a separării copilului de familie să pună presiuni asupra sistemului de protecție specială a copilului. Primele semnale au apărut din 2011, când a fost înregistrată o ușoară creștere a numărului de copii în centre de plasament, tendință menținută și în următorii doi ani. Este de asemenea de remarcat faptul că această creștere se produce în condițiile în care numărul de copii protejați în servicii de tip familial continuă să scadă", se mai arată în proiect.

În privința copiilor cu vârsta sub trei ani, se precizează că deși se fac eforturi pentru evitarea instituționalizării acestora, există încă 723 în centre de plasament, comparativ cu 907 în 2004 și 605 în 2007.

"Majoritatea copiilor din sistemul de protecție de tip rezidențial au 14 -17 ani, urmați de cei de 10-13 ani. Tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială după împlinirea vârstei de 18 ani reprezintă a categorie vulnerabilă, expusă riscului de excluziune socială din cauza disponibilității reduse a serviciilor de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă. Lipsiți de sprijinul familiei și fără deprinderile necesare pentru integrare socio-profesională, acești tineri nu beneficiază nici de servicii sociale de consiliere și asistență în găsirea unui loc de muncă sau asigurarea unei locuințe sociale", se menționează în proiect.

Numărul copiilor plasați la asistent maternal profesionist, rude până la gradul IV sau la alte familii a scăzut semnificativ în ultimii șapte ani, de la 46.160 în decembrie 2007 la 38.253 în septembrie 2013, scăderea fiind mai accentuată în cazul copiilor aflați în îngrijirea rudelor (-25 la sută) comparativ cu cei aflați în îngrijirea asistenților maternali (-7 la sută).

"Deși legislația privind protecția și promovarea drepturilor copilului este aliniată cerințelor europene și internaționale în materie, se identifică în continuare lipsa alocării unor resurse adecvate, care să asigure aplicarea ei în mod unitar. Față de 2007 se remarcă o scădere cu 27 la sută a numărului de angajați în sistemul de protecție a copilului, cea mai mare scădere fiind în cazul celor care lucrează în serviciile de îngrijire de zi/alte servicii (36 la sută), iar cea mai mică în cazul celor din centrele de plasament și al asistenților maternali (18 la sută, respectiv 19 la sută mai puțin la jumătatea anului 2013 față de finalul anului 2007)", se mai arată în proiect.

Inițiatorii precizează că sistemul de asistență socială nu este încă suficient de bine dezvoltat la nivelul întregii țări pentru a asigura identificarea tuturor cazurilor vulnerabile în comunitate, pentru a le orienta spre forme de suport instituțional, inclusiv financiar, și pentru a preveni agravarea situațiilor.

"Procesele de dezorganizare familială, corelate cu sărăcia, au generat o creștere a numărului și incidenței problemelor cu care se confruntă anumite categorii de copii, cum ar fi părăsirea copiilor de către părinți, delincvență juvenilă, consum de droguri, abuz/neglijare/exploatare, inclusiv exploatare prin muncă sau alte forme, trafic, traiul în stradă,etc. Persistența acestor probleme în societatea românească, în ciuda programelor dedicate combaterii lor, constituie o provocare de dezvoltare în sine", se mai arată în proiectul de act normativ, care este în dezbatere publică până la 14 februarie.