Este o plantă anuală, aromatică, erbacee, originară din Orientul Apropiat de unde s-a răspândit de jur împrejurul Mediteranei și apoi în toată Europa, fiind considerată drept plantă aromatică cea mai prețioasă.
De la anason se folosesc în scop medicinal semințele, care sunt folosite și în industria alimentară că aromatizant. Are o istorie de utilizare că și condiment sau parfum, fiind cultivat în Egipt timp de cel puțin 4.000 de ani. Anasonul este utilizat pe scară largă că aromă în toate categoriile de produse alimentare, precum săpun, creme, parfumuri, inclusiv lichioruri, produse lactate, gelatine, budinci și bomboane.
Anasonul, ca plantă medicinală, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii. Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulților. Uleiul de anason a fost utilizat pentru tratamentul păduchilor, scabiei și psoriazisului.
De asemenea, ceaiul din semințe de anason are diverse proprietăți: tonic, antispasmodic, diuretic, vermifug, emenagog, galactogen. El este indicat în astenie, reumatism, migrenă, amețeală, vomă psihogenă, dureri gastrice, digestii lente, flatulență, spasme intestinale, menstre insuficiente și dureroase. Are și un efect slab laxativ.
Nu este, însă, indicat în gastrite, ulcer gastric și duodenal. În doze prea mari, uleiul volatil poate să ducă la apariția unor manifestări toxice concretizate inițial prin fenomene de paralizie musculară, tremor, stare de euforie sau somnolență. Nu este recomandabil în sarcină sau luat împreună cu suplimente cu fier
De asemenea, poate produce sensibilizare la soare, deci se recomandă evitarea lui pe timpul expunerii la soare. Folosirea uleiul de anason nu este lipsită de efecte secundare, astfel cantități mari ingerate pot provoca greață și vărsături, convulsii și chiar edem pulmonar.
Sursa: bzi.ro
