Lumina Sfântă de la Ierusalim: între mit și adevăr

Înainte de a intra, Patriarhul este verificat de autoritățile locale, pentru a dovedi că nu are asupra sa niciun fel de dispozitiv cu care ar putea aprinde lumânările. În timp ce Patriarhul este în Mormântul Sfânt și se roagă, toți oamenii adunați pentru a lua Lumină fac și ei același lucru. Apoi, se spune că o flacără coboară la cele 33 de lumânări, aceasta reprezentând puterea Învierii.

Patriarhul iese apoi cu lumânările și împarte Lumină credincioșilor. Astfel este descris cel mai vechi miracol atestat din creștinism, care a stârnit însă multe controverse de-a lungul istoriei.

O scurtă istorie a Luminii Sfinte de la Ierusalim

Prima însemnare referitoare la Lumina Sfântă de la Ierusalim datează din secolul IV, însă există autori care susțin că aceasta a început să fie recunoscută ca miracol încă din primul secol al erei noastre. Sfântul Grigorie din Nissa povestește cum Apostolul Petru a văzut Lumina Sfântă în Mormântul Sfânt după învierea Domnului. Preotul rus Daniel detaliază în scrierile sale din 1106-1107 ceremonia dedicată Luminii Sfinte, foarte asemănătoare cu cea de azi: Patriarhul intra cu două lumânări în Mormântul Sfânt, apoi îngenunchea în fața pietrei unde a fost depus Iisus după moarte și se ruga până se aprindea lumânarea. Este descris inclusiv procesul de aprindere a lumânării: o lumină albăstruie pornea din centrul pietrei și urca spre lumânări, aprinzându-le. Aceste însemnări importante arată că acest miracol este celebrat din cele mai vechi timpuri în același mod, în același moment și în același loc.

Cu toate acestea, au existat încă de pe atunci voci critice.

Citeşte continuarea pe divahair.ro.