Evenimentul de lansare a volumului "Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări", de Lucian Boia, a avut loc joi seară, la librăria Humanitas de la Cişmigiu din Capitală, în prezenţa autorului şi a filosofului Gabriel Liiceanu.
"Îndeobşte, i se spune domnului Lucian Boia istoric. Eu nu cred că este istoric în sensul tradiţional al cuvântului, pentru că volumele pe care le-a scris sunt regizate de un anumit spirit al inteligenţei, al problematizărilor, al speculaţiei care nu este propriu istoricului de eveniment. Sunt cărţi care totdeauna problematizează la limită subiectul pe care şi l-au propus", a spus Gabriel Liiceanu, la evenimentul de lansare a volumului "Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări".
Acesta a menţionat că cei care vor citi această carte nu vor găsi ce s-a petrecut de-a lungul anilor Primului Război Mondial. "Nici vorbă de aşa ceva. Lucrurile sunt eliminate sub aspectul ăsta la început cu un tabel cronologic, după care cartea este liberă să discute, să discute statutul însuşi al discursului istoric. Cred că nicăieri, poate, Lucian Boia nu a pus în discuţie atât de acut discursul istoricului, ce face un istoric atunci când se apleacă asupra unui fenomen şi dă celorlalţi senzaţia sau ceilalţi sunt pregătiţi să accepte că el cunoaşte un lucru şi îl prezintă aşa cum s-a întâmplat", a adăugat Gabriel Liiceanu.
"Cartea pune în joc o inteligenţă a jocurilor de posibilitate şi, făcând asta, Lucian Boia face încă o dată ceea ne ne-a obişnuit să facă în mai toate cărţile lui: ucide încă o dată locurile comune ale istoriei, ale istoriei oficiale, ale istoriei aşa cum circulă în minţile noastre, constituită din tot soiul de prejudecăţi pe care le absorbim de-a lungul vieţii din diferite locuri - din lecturi aleatorii, din discuţii la fel de nesemnificative - şi în felul ăsta, făcând asta, dinamitând locurile comune ale istoriei, se expune, devine antipatic şi este tratat de multe ori ca un duşman al imaginilor avantajate pentru România", a mai spus Gabriel Liiceanu, precizând că volumul "Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări" "are frumuseţea sa prin faptul că stârneşte imaginaţia".
La rândul său, istoricul Lucian Boia a spus că Primul Război Mondial este "actul de naştere a lumii în care trăim, evenimentul fondator". "România de astăzi există în urma Primului Război Mondial. S-a trecut de la România Mică la România Mare, sigur, cu pierderile pe care le-am suferit, dar, totuşi, România în care trăim noi este, în linie directă, descendenta acestui conflict din 1914-1918", a spus Lucian Boia, precizând că "România a câştigat atât de mult pierzând războiul". "România n-a fost învingătoare, a fost înfrântă în Primul Război Mondial", dar pierzând războiul, România a făcut România Mare, a completat istoricul.
În ceea ce priveşte scrierea acestei cărţii, Lucian Boia a declarat că a simţit nevoia să vorbească despre Primul Război Mondial, să-şi "spună cuvântul", anul acesta împlinindu-se o sută de ani de la declanşarea acestui conflict.
"În această secetă de publicaţii privitoare la Primul Război Mondial, am simţit nevoia să-mi spun cuvântul, să-l spun pe scurt. Nu este o carte care să relateze evenimentele Primului Război, e pur şi simplu o interpretare, o suită de interpretări aşa cum văd eu", a spus istoricul, precizând că a folosit "tot felul de lucrări" pentru scrierea cărţii.
Lucian Boia, născut în Bucureşti, pe 1 februarie 1944, şi este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi străine. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie ("Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune") şi la imaginar ("Pentru o istorie a imaginarului"), cât şi prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi sfârşitul lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului şi la istoria Franţei. În 1997, lucrarea sa "Istorie şi mit în conştiinţa românească" a stârnit senzaţie şi a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naţionale.
