Deși Ilie Bolojan a intrat în ședința de conducere cu un plan clar de primenire a partidului, s-a lovit de pragul de netrecut al statutului PNL. Pentru a demite șefii de filiale, acesta avea nevoie de o majoritate de două treimi, un obiectiv care s-a dovedit a fi prea ambițios în fața rezistenței interne. Deznodământul a fost decis la limită: deși 34 de lideri au susținut măsura, cele 9 abțineri și 7 voturi „împotrivă” au înclinat balanța, lăsând propunerea la doar trei voturi distanță de succes.
Scânteia conflictului: Miza pe București
Mărul discordiei a fost situația organizațiilor din Capitală. Bolojan a pledat pentru o schimbare radicală la vârful filialelor bucureștene, considerând că rezultatele și negocierile din ultimii ani impun o nouă direcție. Strategia sa de „mână de fier” a fost însă rapid contrată de voci cu greutate, care au preferat stabilitatea în detrimentul unei restructurări riscante.
„Nu sunt de acord”: Revolta lui Adrian Veștea
Momentul tensionat al ședinței a fost marcat de intervenția tranșantă a lui Adrian Veștea. Acesta a respins categoric ideea demiterilor forțate, „bătând cu pumnul în masă” pentru a proteja liderii vizați. „Cred că este normal să existe înțelegere pentru acești oameni care ar urma să fie dați la o parte. Nu trebuie să creăm tensiuni inutile. Nu putem pune pe seama lor toate negocierile din ultimii ani”, ar fi argumentat Veștea, blocând astfel tentativa de decapitare a filialelor din București.
O victorie morală, dar o izolare politică
Dincolo de cifre, votul scoate la iveală un Ilie Bolojan destul de singuratic în eșaloanele superioare de putere. Singurul sprijin de rang înalt a venit din partea prim-vicepreședintelui Ciprian Ciucu. În rest, pragmatismul de partid a învins dorința de reformă, semnalând faptul că, în 2026, structurile tradiționale ale PNL rămân reticente la schimbările bruște impuse de la centru.
