Lizica Mihuț, Acasă la oamenii Realității

"Mi-am dorit mereu să reușesc", spune Lizica Mihuț, care adaugă că, de copil a fost o tocilară cu vocație de lider.

Și această dorință s-a materializat într-o carieră impresionantă în învățământ, de-a lungul căreia a publicat numeroase cărți de gramatică, dar și volume de artă teatrală și de istoria culturii. Iar din când în când cochetează și cu jurnalismul.

"Mi-as fi dorit poate medicina, dar microbul de ziarist, de dascal il aveam deja inoculat încă din primele clase pentru ca la asa numitul palat al pionerilor cand puteai opta pemtru nenumarate cercuri, eu am ales cercul de corespondenti, am dorit sa fiu ziarista din clasa a 5-a", a spus Mihuț.

Ca profesor, Lizica Mihuț recunoaște că este severă, dar spune că are o relație de prietenie cu elevii săi. Genul acela de relație care astăzi nu se mai găsește în rândul dascălilor români.

"Marea noastra problemă azi e si faptul ca nu avem modele, cand ma gandesc la studentii nostri si fac rememorarea in timp a dascalilor mei am o usoara nostalgie si o usoara nemultumire, parcă noi, generatia de azi nu suntem nici pe departe la inaltimea generatiei de profesori mari pe care i-am avut", spune dascălul.

O parte din vină o au și dascălii este de părere profesorul universitar doctor Lizica Mihuț.

"De multe ori nu intelegeam ca a fi dascal nu e o profesie ci e o misiune pentru ca dascalul comunica, dar se comunica pe sine insusi. Cand se realizeaza această comuniune intre dascal si elev, ora inseamna mult mai mult decat o ora oarecare", spune Mihuț.

Un om cu o cultură vastă, Lizica Mihuț este îndrăgostită de civilizația chineză despre care ar putea vorbi neîncetat.