Istoricul Lucian Boia propune scoaterea termenului Napoca din Cluj-Napoca

Propunerea istoricului Lucian Boia de revenire la denumirea de Cluj a municipiului Cluj-Napoca este respinsă în urbea de pe malul Someșului. Rectorul Universității Babeș-Bolyai, Ioan Aurel-Pop, susține că demersul ar fi unul similar cu „scoaterea lui Bălcescu din istorie pentru că a fost pus de comuniști pe bancnota de 100 de lei".

„Varză à la Cluj-Napoca" este titlul dat de istoricul Lucian Boia unui articol de opinie în care lansează ideea ca orașul să revină la vechea denumire, modificată de Nicolae Ceaușescu la începutul anilor 70 – anume Cluj.

„De fapt, ce era în neregulă cu Clujul? Îi suna numele prea ungurește? N-aș zice. Forma întîlnită în documentele medievale, redactate în latină, nu în maghiară, este Clus. „Clujul" românesc e în fond mai apropiat de această denumire, să-i spunem neutră, decît ungurescul „Kolozsvár". Și atunci? Poate că supărarea nu privea atît numele, cît, în genere, condiția istorică și culturală a Clujului, aceea de oraș mai mult unguresc decît românesc, pînă nu cu multă vreme în urmă. În preajma Primului Război Mondial erau înregistrați la Cluj peste 40.000 de vorbitori de limbă maghiară, față de numai 6.000 de români. Și în perioada interbelică, maghiarii rămîn majoritari. Raportul numeric s-a inversat în anii comunismului, iar astăzi românii sunt într-o netă majoritate. Vorbim însă de același oraș? Oficial, Clujul nu mai există; i-a luat locul Cluj-Napoca", susține Boia.

El explică și ce rol a avut adausul „Napoca": „Nu e greu de deslușit: servește la jalonarea unui parcurs istoric care depășește cu mult secolele de dominație maghiară. Atunci cînd au năvălit ungurii, Clujul, mai precis Napoca, avea deja o istorie îndelungată. Fusese o așezare dacică, apoi daco-romană, adică, în fond, românească, fiindcă dacii, cum bine se știe, erau un fel de români. Ungurii s-au strecurat într-un oraș care nu le aparținea defel." Istoricul consideră că această dublă denumire, care a fost folosită și în cazul Turnului Severin- care a devenit Dorbeta Turnu-Severin, este redundantă. Este ca și cum ai spune „Doamna e nevasta soția mea".

„Iar dînsul e bărbatul soțul meu", consideră Boia, exemplificând ce ar fi însemnat această transformare pentru alte orașe din România: Craiova-Pelendava, Apulum Alba Iulia, Tomis-Constanța sau Mangalia-Callatis, iar țara ar trebui să devină Dacia-România sau România-Dacia. „ Și atunci te întrebi la ce mai e bună Napoca. Doar pentru a păstra ceva din moștenirea spirituală și din viziunea istorică a lui Ceaușescu? Am o idee, poate prea îndrăzneață, aproape utopică: ce-ar fi să rebotezăm orașul încă odată, și din Cluj-Napoca să-l facem Cluj?", concluzionează istoricul în articolul citat de Adevarul.ro.

Istoricul clujean Ioan Aurel-Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai, se declară împotriva inițiativei: „Nu cred că este o idee bună nici dincolo de aspectul practic. Noi, românii, tot timpul vrem să schimbăm lucrurile. Cum ar fi acum să ne apucăm să schimbăm buletinele și toate documentele cu denumirea orașului, situația nu e arzătoare. Pe de altă parte, orașul are o istorie de peste două milenii, este cel mai vechi municipiu din România cu acte în regulă, a fost atestat înainte de anul 124 d. Hr. Denumirea actuală, Cluj-Napoca, reflectă o istorie de 2000 de ani: Napoca se referă primul mileniu de existență, în timp ce Cluj reflectă cel de-al doilea milenu”. Istoricul susține că în multe zone din Germania în care a călătorit „localităție care nu aveau denumirea oficială în latină erau marcate cu denumirea în latină la intrări și la ieșiri, nu cred că asta e o jignire la adresa nimăniui să cultivi originile latine. Latina veche era și limba oficială a nobilimii mghiare, Transilvania a fost zona din Europa în care limba latină ca limbă oficială a fost înlocuită cel mai târziu. Atât din punctul de vedere al românilor, cât și al maghiarilor din oraș denumirea Napoca atestă vechimea așezării”.