Islanda este prima ţară europeană care aproape a eradicat sindromul Down

La o populaţie de 330.000 de oameni, Islanda nu înregistrează mai mult de unul sau doi copii anual născuţi cu sindromul Down. Este rezultatul introducerii testelor prenatale la începutul anilor 2000. 

Deşi testele sunt opţionale, guvernul a decis că toate femeile însărcinate trebuie să fie informate despre posibilitatea de a face analize. Iar aproape 85% dintre viitoarele mămici fac acest lucru și aproape toate cele care descoperă anomalii aleg avortul. 

"Ce credeţi că arată rata de terminare de aproape sută la sută despre societatea islandeză? Cred că reflectă o consiliere genetică condusă cu o mână de fier. Nu cred că este ceva în neregulă cu aspirația de a avea copii sănătoși, dar cât de departe ar trebui să mergem în căutarea acestor obiective este o decizie destul de complicată", spune Kari Stefansson, genetician.

Singurii copii cu sindromul Down născuţi în Islanda provin din rarele cazuri în care testul este neconcludent. 

"Încă se nasc copii cu sindrom Down în Islanda. Unii dintre ei apăreau cu risc redus în testele noastre de screening, aşa că nu am reuşit să detectăm riscul apariţiei sindromului", spune Hulda Hjartardottir, şefa centrului de analize.

În statul nordic, legea permite avortul după 16 săptămâni de sarcină dacă fătul prezintă diformităţi, iar sindromul Down este inclus în această categorie.

În Danemarca rata întreruperii sarcinilor la detactarea sindromului Down este de 98 la sută, în Franţa este la 77 la sută, iar americanii au ajuns la un procent de 67 la sută.

Copiii născuţi cu sindromul Down prezintă anomalii faciale distinctive şi o serie de probleme de dezvoltare. Mulţi dintre cei cu sindrom Down pot trăi mult, pot avea o viaţă sănătoasă, cu o speranţă de viaţă în jur de 60 de ani.

Deşi inclusiv Biserica din Islanda vede aceste cazuri drept împiedicarea unor suferinţe pentru copii şi părinţi, mulţi oameni sunt îngrijoraţi de modul în care societatea islandeză alege care copii au dreptul să se nască.