Islanda este prima țară europeană care aproape a eradicat sindromul Down. Prin introducerea testelor prenatale, mamele află din timp dacă viitorul copil prezintă anomalii, iar aproape toate preferă să facă un avort. Statistica este, însă, contestată de cei care se opun întreruperilor de sarcină și de persoanele care ridică problema morală a unei societăți care decide ce copii au dreptul să se nască.
La o populație de 330.000 de oameni, Islanda nu înregistrează mai mult de unul sau doi copii anual născuți cu sindromul Down. Este rezultatul introducerii testelor prenatale la începutul anilor 2000.
Deși testele sunt opționale, guvernul a decis că toate femeile însărcinate trebuie să fie informate despre posibilitatea de a face analize. Iar aproape 85% dintre viitoarele mămici fac acest lucru și aproape toate cele care descoperă anomalii aleg avortul.
"Ce credeți că arată rata de terminare de aproape sută la sută despre societatea islandeză? Cred că reflectă o consiliere genetică condusă cu o mână de fier. Nu cred că este ceva în neregulă cu aspirația de a avea copii sănătoși, dar cât de departe ar trebui să mergem în căutarea acestor obiective este o decizie destul de complicată", spune Kari Stefansson, genetician.
Singurii copii cu sindromul Down născuți în Islanda provin din rarele cazuri în care testul este neconcludent.
"Încă se nasc copii cu sindrom Down în Islanda. Unii dintre ei apăreau cu risc redus în testele noastre de screening, așa că nu am reușit să detectăm riscul apariției sindromului", spune Hulda Hjartardottir, șefa centrului de analize.
În statul nordic, legea permite avortul după 16 săptămâni de sarcină dacă fătul prezintă diformități, iar sindromul Down este inclus în această categorie.
În Danemarca rata întreruperii sarcinilor la detactarea sindromului Down este de 98 la sută, în Franța este la 77 la sută, iar americanii au ajuns la un procent de 67 la sută.
Copiii născuți cu sindromul Down prezintă anomalii faciale distinctive și o serie de probleme de dezvoltare. Mulți dintre cei cu sindrom Down pot trăi mult, pot avea o viață sănătoasă, cu o speranță de viață în jur de 60 de ani.
Deși inclusiv Biserica din Islanda vede aceste cazuri drept împiedicarea unor suferințe pentru copii și părinți, mulți oameni sunt îngrijorați de modul în care societatea islandeză alege care copii au dreptul să se nască.
