Maica Glicheria locuiește, împreună cu ucenica Adela, în Ocna Sibiului. Într-o căsuță retrasă de iureșul unei lumi în care nu își găsește nicicum locul. De zeci de ani, de când mâna lungă a comunismului a alungat-o din mănăstirea Bistrița, după 22 de ani de viață monahală, la îndemnul Părintelui Arsenie Boca a ales să își poarte cu sine călugăria retrasă de lume, în imediata vecinătate a bisericuței din localitate, scrie site ul arsenieboca.ro
Acum, maica Glicheria are aproape 90 de ani și un neostoit tezaur de amintiri. Cândva, pe aceste meleaguri, l-a întâlnit pentru prima oară pe Părintele Arsenie. Lui îi datorează, de altfel, și intrarea în monahism, la foarte puțină vreme după această minunată întâlnire.
S-a născut pe 19 iulie 1925, aici, în Ocna Sibiului, dintr-o frumoasă familie cu zece copii. Maria Curtean, pe numele de fată, încă din fragedă pruncie se știe în biserică, alături de ai săi și de părintele Roșca, parohul de atunci. Mai apoi, părintelui paroh i se va adăuga un alt mărturisitor al lui Hristos, părintele Miron Mihăilescu, de vrednică amintire și pomenire.
De mănăstirea Sâmbăta și de Părintele Arsenie Boca Maica Glicheria avea să afle întâi din istorisirile celor din Ocna.
„Mama Părintelui Ioan Ică, cu care eram rudă, locuia în Lazaret[1], în Sibiu. Ea mi-a spus: Eu, când am vrut să mă împărtășesc, în Postul Paștilor, la Părintele Arsenie Boca, am văzut pe Iisus în Sfântul Potir. Așa a zis mama Părintelui Ică. Și a continuat: Gata! Mă duc acum acasă și o duc pe fata cea mai mare la mănăstire. O dus-o la Mănăstirea Bistrița de Vâlcea. Și eu am întrebat: Dar cum? Te poți duce doar așa, la mănăstire? Ce trebuie să ai? Pentru că și eu voiam să intru în mănăstire. Ea mi-a răspuns: Să ai material de rochie lungă, neagră, cârpă neagră, prosoape, papuci... Că, apoi, la mănăstire, dacă are obștea, când te îmbracă de te face soră sau maică, îți dă restul. Mi-a dat ceva materiale, de le-am pus la Sfântul Altar, acolo, sub icoanele lui Iisus, a Maicii Domnului, la Sfântul Ioan, la Sfântul Nicolae. Și, atunci, ea, dacă o zis așa, eu am întrebat: Și chiar pot să mă duc? Iar ea mi-a spus: Da, poți! Dar du-te întâi, de vezi. Încearcă.” Gândul slujirii depline, în monahism, a tinerei Maria începea să se contureze ca o lume de vis, în care să se apropie tot mai mult de Hristos, de Biserica Sa.
Văzând dragostea sa pentru Biserică, Părintele Roșca îi încredințează diferite ascultări. Una dintre ele era și aceea de a ajuta la treburile necesare grădiniței de care se ocupa Părintele, împreună cu câteva credincioase și de a avea grijă, duminică dimineață, de fetele de la școală, cu care venea împreună la biserică. „Eram cam prin clasa a șaptea, aveam vreo 14 ani, ne spune Maica Glicheria. Mergeam la biserică. Făceam gimnastică duminica dimineața, iar apoi veneam cu rândul la biserică: fetele, pe o parte, băieții, pe altă parte, către altar, și pe urmă toată lumea. Așa era aici, în Ocna, unde avea fiecare strana lui. Iar eu trebuia să am grijă de rândul fetelor, ca nu cumva să plece vreuna din ele și să nu mai vină la biserică.”
După o vreme, la biserică, alături de Părintele Roșca, își începe slujirea un „părinte nou”, venit aici „ca să îl cunoască oamenii și ca să rămână preot în sat”, după cum ne spune Maica; Ocna Sibiului având, pe atunci, trei parohii, dintre care una vacantă. Acum îl întâlnește, pentru prima oară, pe Părintele Miron Mihăilescu. Maica Glicheria își amintește de fiecare dată cu multă bucurie de acel episod.
„În acea duminică, aici, în colț, lângă cămăruță, când am venit de la școală, ca să intru în biserică, îl văd pe Părintele Roșca, părintele cel bătrân, împreună cu Părintele Mihăilescu. Sărut mâna părintelui Roșca, apoi o sărut pe cea a părintelui Mihăilescu, dar părintele Roșca zice îndată: – Asta-i fata noastră! Mamă-sa ne face pâine și boboloț și lapte. Ea ni le dă pe gratis. Tată-său ne lucră locurile și ne aduce lemne din pădure pe gratis. Atunci, Părintele Mihăilescu a stat să se uite, să mă cunoască bine…” Din această întâlnire se va înfiripa apoi o frumoasă conlucrare cu Părintele Miron Mihăilescu. „Odată – își continuă Maica Glicheria povestirea –, mergeam la sora mea mai mare și pe stradă m-am întâlnit cu părintele Mihăilescu.
Zice către mine: Când te duci acasă, întreabă-i pe mamă-ta și pe tată-tău dacă nu te lasă să vii să stai la noi, până ne găsim o servitoare. Eu m-am dus acasă și am zis mamei ce mi-a spus Părintele Mihăilescu. Și mi-a zis mama: Eu te las, draga mamii, dar du-te și-l întreabă și pe tată-tău. M-am dus la tata.
Tata făcea lătura la porci într-o găleată, în curte. Te duci – a zis tata –, dar fără bani, până își găsește o servitoare.” Astfel, vreme de opt ani – de la 14 până la 22 de ani, până când s-a dus la mănăstire, Maica Glicheria va fi parte din familia Părintelui Miron Mihăilescu.
Vedenia Părintelui Arsenie
Pentru Ocna Sibiului și pentru comunitatea parohială adunată în jurul Părintelui Miron Mihăilescu însă, va rămâne mereu vie în inimile credincioșilor sărbătoarea aceea de demult în care, în bisericuța lor, a venit Părintele Arsenie Boca.
Mai multe pe arsenieboca.ro
