Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, este cea mai veche dintre sărbătorile creștine și amintește de patimile și moartea Mântuitorului pe Golgota. Aceeași zi este considerată și data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei, în București fiind organizată o procesiune cu această ocazie.

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este singura cu post aspru și rugăciune care apare la data de 14 septembrie atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin.

Sărbătoare mare, vineri, în calendarul creștin ortodox: Cruce Roșie

Înălțarea Sfintei Cruci marchează și două evenimente solemne: Aflarea Crucii și înălțarea ei în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, și aducerea Sfintei Cruci de la perși, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a așezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Înălțarea Sfintei Cruci. Aceeași sărbătoare amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena: în ajunul luptei cu Maxențiu, un dușman al creștinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripția "Prin acest semn vei invinge". Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost găsite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus și două ale tâlharilor uciși odată cu El. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstingnit Iisus, patriarhul Ierusalimului Macarie a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a așezat lânga ea Sfanta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care soseau să vada Sfânta Cruce. În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălțat-o să fie văzută de tot poporul și de atunci, în fiecare an la 14 septembrie, se sărbătorește acest eveniment.

Înălțarea Sfintei Cruci. Datini și obiceiuri străvechi

Ziua Crucii este consideară dată ce vesteste sfârșitul verii și începutul toamnei. Calendarul popular consemnează aceasta zi și sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase și sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că șerpii și alte reptile încep sa se retragă în ascunzișurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că șerpii, inainte de a se retrage, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o margică numită "piatra nestemată", ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Înălțarea Sfintei Cruci. Potrivit altor tradiții, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele astfel sfințite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar și la farmecele de dragoste.

Înălțarea Sfintei Cruci. Busuiocul sfințit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea parul, și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

Înălțarea Sfintei Cruci. În popor, Ziua Crucii este sărbătorită prin post și praznice, pentru sănătatea familiei, pentru bunăstarea gospodăriilor, dar și pentru spor.

Înălțarea Sfintei Cruci. Tot în această zi, în zonele viticole se începe culesul viilor. Iar în alte zone, în această zi se bat nucii și se adună din pădure ramurile de alun.

Înălțarea Sfintei Cruci.  Conform tradiției, dacă ramurile sunt culese de Ziua Crucii, acestea au puteri miraculoase, fiind de asemenea și unelte extrem de valoroase pentru fântânarii care vor să găsească izvoarele subterane.

Înălțarea Sfintei Cruci. Se obișnuiește ca în această zi să nu se consume usturoi, nuci, pepeni sau prune, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.

Înălțarea Sfintei Cruci. În tradiția populară, florile de busuioc și frunzele acestuia, dar și menta, măghiranul sau cimbrul sunt plante magice care se sfințesc la biserică. În timpul slujbei, acestea se păstrează lângă cruce. Florile de busuioc mai apoi pot alina durerile, migrenele puternice sau chiar și durerile de dinți. La țară, bolnavii de friguri sunt afumați cu crenguțe de busuioc aprinse. Busuiocul se pune și în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor.

Înălțarea Sfintei Cruci. Tot în această zi se pregătește și un leac pentru pomii care nu mai dau roade; gospodarii atârnă ramurile de busuioc sfințit în formă de cruce și curpeni la biserică. Curpenii sunt tulpini târâtoare de castraveți și de pepeni, asteptand ca rodul să se adune și în acești fructiferi neroditori.
Ziua Crucii. De Ziua Crucii se sființesc monedele

Înălțarea Sfintei Cruci. Se crede că monedele care se sfințesc în această zi și sunt păstrate în portofel împreună cu o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă de fiecare.

Înălțarea Sfintei Cruci.  În calendarul popular, această sărbătoare mai poartă și numele de Carstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Dacă prima denumire este întâlnită mai ales în zona deluroasă și regiunile sudice, marcând începutul culegerii viilor, cea de-a două este întâlnită în fiecare zona. În popor se crede că în această zi șerpii și alte reptile încep să meargă în ascunzișurile subterane, unde vor hibernă până în primăvară următoare.

Înălțarea Sfintei Cruci. În mediul rural, oamenii încă mai cred faptul că șerpii, înainte de a se retrage, obișnuiesc să se strângă mai mulți la un loc, se încolăcesc și formează o mărgică numită „piatră nestemată", folosită pentru vindecarea tuturor bolilor.