Construit undeva în 1930, conacul era, pe bună dreptate, o bijuterie a vremii... Apoi, ceva teribil s-a întâmplat, vraja s-a rupt și casa a fost părăsită și lăsată să "putrezească". Recent, mai multe fotografii din interior au fost făcute publice. Urmele trecutului se văd în toate cele 57 de camere... Și sunt înfricoșătoare!
La doar câțiva kilometri de New York, o relicvă a istoriei a rămas neatinsă de mai bine de 40 de ani... Trecutul inundă, însă, toate 57 de camere...
O serie de imagini care-ți vor da fiori au fost făcute publice, recent, de către fotograful Bryan Sansivero. Ce vei vedea în ele te va marca...
Construit în anii 1930 și locuit până în 1970, conacul ridică multe semne de întrebare cu privire la proprietarul care a plătit bani grei pentru a se muta acolo pentru ca, într-o bună zi, să părăsească totul...
Pe lângă cele 57 de camere, conacul dispune și de un teren de tenis, două baruri, plus o bibliotecă, toate construite în interior.
În ciuda buruienilor care au sufocat fațada casei, intrarea este extrem de impunătoare. O scară dublă adăpostește un ghiveci impunător în care se presupune că erau plante extrem de rare.
Încă de la intrare, un hol prăfuit începe o poveste desprinsă parcă din filmele de groază. Podeaua, acoperită de pânze imense, a căzut pradă prafului depus de-a lungul timpului. O scară lăsată desfăcută oferă, totuși, un prim indiciu: se pare că proprietarii erau în plin proces de renovare, când au decis să părăsească pur și simplu totul...
Într-unul dintre saloane, în fața șemineului zac abandonate un televizor și un radio. Într-un alt colț, o orgă distrusă aproape în întregime atrage atenția. Din loc în loc se văd flori artificiale care însuflețesc încăperea, cu ultime puteri.
Într-un dormitor se află o măsuță de toaletă pe care domnește, și astăzi, fotografia unei femei care pare să fi fost stăpâna casei. Până și pantofii sunt în raft, ordonați, așteptând să fie încălțați pentru ultima dată...
În birou domnește haosul: mai multe hârtii zac împrăștiate pe podea, semn că totul a fost părăsit în mare grabă. Pe hol, însă, mai multe scaune sunt înșirate într-o armonie perfectă, așteptând să fie ocupate.
Până și dormitorul copiilor păstrează amintirea unor suflete care, odată, luminau casa. Într-un colț se află un cufăr mare în care se aflau, cel mai probabil, cele de trebuință la școală. Pe marginea unei canapele, o păpușă așteaptă parcă să fie luată iar în brațe. Spre geam, un căluț balansoar zace în zăpada care a intrat prin geamurile sparte; în josul scărilor a fost abandonat un cărucior pentru copii.
Terenul de tenis, odată mândria acestei case, adăpostește, în prezent, vechituri: bucăți de mobilă, butoaie, jucării și chiar o mașină plină de rugină. Toate stau sub un acoperiș de stică ce sta să cadă.
Nimic nu trădează, însă, misterul conacului: oare ce i-a făcut pe proprietari să fugă și să nu se uite mai în urmă?
