Huiduitul la proteste, sancționat cu închisoare de la 3 luni la un an

Organizațiile civice cer clarificarea sau eliminarea unor propuneri de modificare a legilor poliției, de natură să încalce drepturi ale omului sau să favorizeze abuzuri ale polițiștilor – de la incriminarea unor simple huiduieli la proteste până la rețineri pe durată nedeterminată sau obligarea cetățenilor să stea în „poziție inofensivă" în fața organelor de ordine.

APADOR-CH a transmis Ministerului Afacerilor Interne o serie de comentarii pe marginea proiectelor de modificare a legilor din domeniul ordinii publice, aflate în dezbatere pe site-ul ministerului.

Modificările propuse la Legea 61/1991 (a ordinii și liniștii publice), la Legea 218/2002 (a poliției) și la OUG 104/2001 (a poliției de frontieră) "sunt pe alocuri de natură să încalce drepturi și libertăți sau permit, prin ambiguitatea lor, abuzuri pe care organele de ordine ar putea să le facă la adresa cetățeanului", se spune într-un comunicat de presă al ONG-ului.

Exemple de propuneri controversate de modificare a legilor poliției:

- Propunerea de incriminare și pedepsire cu închisoare de la 3 luni la un an pentru fapta de a „întrebuința cuvinte, expresii, gesturi jignitoare sau obscene" la adresa organelor de ordine este atât de largă și de vagă încât orice gest sau cuvânt dezagreat de un polițist poate fi calificat drept comportament infracțional (infracțiunea de ultraj). Spre exemplu, în cadrul unei adunări publice, nemulțumirea, protestul se exprimă și sub forma unor huiduieli. Potrivit textului de lege propus, aceste huiduieli pot fi interpretate de polițist drept „cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare", astfel că toate persoanele participante la acea adunare publică pot deveni autori ai infracțiunii de ultraj. În prezent, în art. 257 din Codul penal este incriminată o formă a ultrajului verbal, și anume ultrajul comis prin amenințare. Amenințarea este o faptă mai gravă decât „jignirea" și de aceea sancționarea penală a celui care amenință un polițist se justifică prin pericolul unei astfel de fapte. Dar, altul, mai scăzut, este pericolul unor „gesturi, cuvinte sau expresii jignitoare". În plus, jurisprudența CEDO acceptă exprimări șocante și chiar ofensatoare atunci când se urmărește atragerea atenției asupra unor chestiuni de interes public. APADOR-CH solicită eliminarea completă a acestei propuneri de reincriminare în Legea 61/1991.

- Introducerea unui nou caz de privare de libertate – „reținere administrativă" – adică posibilitatea ca polițistul să îi interzică unei persoane să părăsească un anumit spațiu, deși în legea poliției avem deja procedura „conducerii administrative" la secție care este o măsură similară. Textul de lege propus nu prevede nicio limitare în timp a duratei reținerii administrative, nici procedura dispunerii ei și nici care sunt drepturile și garanțiile persoanei reținute administrativ. O astfel de reglementare, în mod vădit lacunară, nu poate fi folosită ca temei pentru privarea de libertate a unei persoane, ca atare APADOR-CH a cerut eliminarea acestei propuneri din Legea 218/2002.

- Introducerea unei noțiuni vagi precum „poziție inofensivă" pe care o persoană care face obiectul cercetării polițienești ar trebui să o adopte – APADOR-CH cere definirea acestei poziții, în caz contrar fiecare polițist va avea libertatea de a-și imagina cum dorește această „poziție inofensivă", chiar și pe burtă cu mâinile la spate.

- Definirea mai clară a unor noțiuni introduse suplimentar în Legea poliției, ce vizează fotografierea, amprentarea și controlul corporal sau al bagajelor.

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră că polițistul trebuie să beneficieze de o protecție reală, efectivă și de mijloace adecvate, inclusiv de natură legislativă, atunci când își exercită, în mod corect, atribuțiile legale. În același timp, exercitarea abuzivă a funcției nu numai că nu trebuie acceptată, ci trebuie prevenită și, dacă s-a produs, sancționată sever. De aceea, orice reglementare, chiar bine intenționată, în acest domeniu, nu trebuie  să creeze, prin ambiguitate/neclaritate sau disproporționalitate, premisele pentru exercitarea abuzivă a funcției.