Pomelo, acest frate mai mare al grepfrutului, să-i spunem grefoportocală, dar cu o dulceață aparte, este un fruct cu multiple proprietăți miraculoase pentru organism, datorate în special conținutului crescut de vitamina C, fibre și potasiu.
Din păcate, însă, nu este îndeajuns de cunoscut pe la noi, iar raftul pe care este expus este de multe ori ocolit din lipsă de informații și, poate, din cauza faptului că este văzut ca un hibrid nu tocmai sănătos.
De fapt, pomelo este un fruct exotic cu vechime în istorie, fiind cultivat pentru prima dată în China, în jurul anului 100 î.Hr și fiind considerat un adevărat simbol (chinezii cred că acest fruct îi apără de rele).
Pomelo mai poartă și numele de shaddock, după numele căpitanului englez de marină Shaddock, care a adus pentru prima dată semințele de pomelo în Indiile de Vest, în secolul al XVII-lea.
Pomelo are între 10-50 de centimetri, însă majoritatea fructelor (lemon pomelo - specia importată la noi) au între 12-25 cm și 1,5-2 kilograme, culoarea cojii este galben verzuie iar miezul galben, acoperit de un înveliș pufos. De regulă, îl găsiți în supermarket învelit în plasă roșie și țiplă și, important, trebuie evitat fructul prea moale deoarece este un indicator că este vechi. Orice varietate de pomelo ați alege, coaja trebuie să fie bine întinsă, fără pete, fructul să fie tare, iar când îl luați în mână trebuie să vi se pară greu în comparație cu mărimea lui.
Pomelo poate fi păstrat la rece timp de mai multe zile. Gustul miezului este complet diferit de cel al grepfrutului clasic, deci nu vă așteptați să fie un fruct acrișor. Acesta este dulceag-amărui iar consistența este cărnoasă, iar cu un fruct cu siguranță vă veți ridica sătui de la masă.
Fructul poate fi mâncat ca atare sau poate fi adăugat în salate, deserturi sau în preparatele cu pește. În China, în mod tradițional, din coaja de pomelo se prepară marmeladă sau este folosită la prăjituri.
sursa
