Plânsul fără motiv al nou-născutului, asociat de multe ori cu refuzul hranei, este unul dintre cele mai semnalate motive de îngrijorare ale proaspetelor mămici. Ei bine, chiar dacă aceste fenomene sunt catalogate drept inexplicabile, trebuie să știți că manifestările copilului mic nu reflectă o stare internă care trebuie investigată, ci un dezechilibru al mamei.
Un copil despre care medicul spune că este perfect sănătos, dar care totuși plânge și refuză să fie hrănit este ca o hârtie de turnesol a stării emoționale a celei care l-a adus pe lume. Alăptarea nu reprezintă doar modalitatea prin care copilașul capătătă nutrienții necesari creșterii și imunizării cât mai ales maniera prin care i se transmit atitudini.
Tot ce se petrece în mintea mamei, toate sentimentele, toate obișnuințele se transferă copilului. Este prima cărămidă pusă la fundația celor 7 ani de acasă.
O mamă măcinată de angoase, îngrijorări, temeri, o mamă care se întreabă mereu ce viață va avea copilul ei, căreia îi este frică, de pildă, să nu i se termine laptele îi spune acestuia, fără să-și dea seama, că tot ceea ce face el în primele clipe de viață stă sub semnul întrebării.
Copilul primește odată cu laptele matern o mare doză de nesiguranță și reacționează în consecință. Nu există niciun adevăr în sintagma "copilul nu mănâncă pentru că nu-i place". Și asta deoarece comportamentul alimentar al acestuia se formează mult mai târziu.
În mod normal, ceea ce primește în primele luni, fie că este lapte matern sau lapte formulă este adecvat perfect gustului său neformat. Nu are conștiința gustului, pentru că organismul său este pregătit să primească natural nutrienții specifici. Are, însă, un receptor teribil pentru stări.
Așadar ca să scăpați de problema hrănirii dificile sau să nu vă mai chinuiți să pricepeți de ce plânge micuțul fără motiv trebuie să vă schimbați atitudinea. Faptul că-i spuneți copilului că-l iubiți este esențial, dar nu suficient. Îi veți transmite și depresia, și o eventuală situație familială tensionată, conflictuală, și foarte probabil veți avea un bebeluș anxios. La bebeluș, anxietatea se manifesta somatic, prin voma, dureri de burtica, diaree, convulsii, sau prin plans prelungit, apatie sau agitatie extrema, tulburari ale somnului si anorexie.
Multe dintre ele se vor perpetua în primii ani de viață, când se construiesc premisele unor afecțiuni viitoare mult mai grave. Prin urmare, rețineți: un copil sănătos nu plânge și nu refuză hrana fără motiv!
