”Fantomele” spionajului românesc. Un fost comandant al Brigăzii ”U” s-a hotărât să vorbească

Este cel mai prețios, atât la propriu cât și la figurat, capital al unui serviciu de informații externe. „Ofițerul deplin conspirat”, sau „fantoma”, așa cum i se mai spune, este ofițerul de informații externe trimis, de cele mai multe ori, sub o identitate falsă, evident, alta decât cea a sa, într-o țară străină, în vederea desfășurării de operațiuni de spionaj în medii imposibil de penetrat prin modalități clasice.

Prima moarte, a doua viață

Ca să nu stârnească suspiciuni din partea serviciilor de contra-spionaj din țările în care era plasat, procesul de instruire al ofițerilor-„fantomă” era unul extrem de laborios, în care nici cea mai mică greșeală de instruire nu era permisă, pentru că orice greșeală putea fi fatală. Practic, cel care pornea pe acest drum își încheia prima sa existență. De aici și denumirea de „fantomă”, dată acestei categorii profesionale absolut speciale.

„Mort” în prima sa viață, ofițerul pășea în cea de-a doua. Renașterea sa însemna că trebuia să învețe tot ceea ce ar fi știut, dacă ar fi fost realmente cetățeanul care urma să pretindă că este. De la limba pe care urma să o stăpânească la perfecție, precum un nativ, până la cunoașterea topografiilor și toponimiilor, a legislației și a obiceiurilor locului, de la însușirea tuturor cunoștințelor despre țara și poporul în mijlocul căruia urma să trăiască, până la memorarea tuturor informațiilor pe care orice nativ le-ar fi știut despre țara și meleagurile sale, ofițerul-„fantomă” trebuia să se integreze la perfecție în mediul în care urma să fie implantat, să nu se deosebească cu nimic de restul cetățenilor de acolo. Orice neconcordanță, orice stridență, orice suspiciune stârnită îi putea compromite misiunea și îl putea arunca pentru zeci de ani în închisoare.

Citește continuarea pe evz.ro.