În România anului 2015, victimele violenței sexuale sunt arătate cu degetul și tratate ca fiind vinovate de ce li s-a întâmplat. Sunt ignorate de autorități și împinse chiar de către poliție sau de familie să renunțe la plângerile lor.
În țara noastră, 600.000 de femei au fost la un moment dat în viață victimele unei agresiuni sexuale. Se simt rușinate pentru cele întâmplate, într-o societate care tolerează astfel de fapte și îi lasă de multe ori nepedepsiți pe agresori.
"Apare la un moment dat și vinovăția și rușinea și asta le oprește să vorbească despre ce li s-a întâmplat", afirmă Keren Rosner, psihoterapeut.
În țara noastră, autoritățile implicate în astfel de situații nu sunt instruite, iar sistemul duce lipsă de reglementări ferme. De aici și neîncrederea femeilor. Studiile de specialitate arată că doar 17% din victime au apelat la poliție în urma unui incident de violență și doar 1% au apelat la serviciile sociale.
"Sunt foarte puține centre în țară, serviciile pentru victime sunt insuficiente", a precizat Mihaela Mangu, reprezentant al Asociației ANAIS.
Victimele abuzului sexual nu pot obține ordin de protecție decât dacă agresorul este membru al familiei. Astfel de restricții vin prin judecător, dar procedurile sunt lungi și greoaie.
În lipsa unor reglementări serioase poliția română dă sfaturi femeilor să se îmbrace decent atunci când ies pe stradă și să se comporte modest față de persoane necunoscute.
În alte țări, situația este cu totul alta. În Spania, de exemplu, autoritățile au introdus brățări speciale care monitorizează victimele, iar dispozitivele se activează automat atunci aceasta se afla în preajma agresorului. Peste Ocean, legea îi obligă pe agresori să anunțe autoritățile locale și vecinii dacă își schimbă domiciului.
